Nu fac parte din categoria acelora care fac parada de simtamintele lor pentru tara. Dar asta nu inseamna ca ele nu exista in adancul sufletul meu. Uneori sunt mai adormite, alteori mai vii si cateodata ma coplesec pur si simplu in cele mai neasteptate momente.
Astazi , 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, a fost unul dintre acele momente. O zi frumoasa si insorita, in care aveai mai repede nevoie de ochelari de soare, nu de manusi si fular. Inainte de ora 10 deja rasuna strada de acordurile fanfarei. Incet-incet, lumea se indrepta spre locul de intalnire din orasul unde locuiesc, Sannicolau-Mare, unde urma sa se desfasoare sarbatorirea acestul eveniment, in piata din fara Scolii generale Nr. 1 ’’Theodor Bucurescu’’.
Nu ratez in nici un an sarbatorirea acestul eveniment ! In primul rand din constiinta, apoi pentru ca este ceva care ma impresioneaza si in al treilea rand, pentru ca e foarte aproape de casa. Si cu acest prilej ma mai intalnesc cu alte persoane cu care ma vad mai rar. Cum din poseta mea nu prea lipsesc aparatele de fotografiat, va imaginati ca nu am rezistat sa nu fac si acum cateva fotografii. Dar nicidecum nu aveam de gand sa scriu azi ceva pe blog, despre acest eveniment. Cu toate ca este un blog de travel si de idei de vacanta, uneori mai scriu si despre anumite evenimente din zona, care imi raman mie la suflet. Si in definitiv… de ce sa nu citeasca si altii mai multe despre orasul nostru, cunoscut in tara doar ca un oras de frontiera, ca ‘’Orasul lui Bella Bartok’’ si ca ‘’Orasul fara someri’’?!
Ce m-a facut pe mine astazi sa reflectez si sa ma pun iute pe scris este urmatorul lucru: am luat parte la o surpriza! Daca as fi citit in ziarul local despre ce urma sa se intample acolo, poate ca nu ar fi fost asa, dar pur si simplu nu am deschis ziarul cu pricina si nici nu mi-a ajuns la urechi vreun zvon din alta sursa. Dupa ce domnul primar a luat ca de obicei cuvantul si ne-a vorbit despre importanta acestui eveniment la nivel national si la nivel local, a urmat ‘’cireasa de pe tort’’, adica surpriza: dezvelirea Monumentului Eroilor neamului ! Marturisesc ca niciodata nu am avut prilejul sa particip la un astfel de eveniment, cu toate ca de curand au mai fost doua astfel de ocazii, dar eu nu eram in oras. 
Surpriza este ca acel monument este realizat dupa figura unui veteran de razboi din oras, din fotografiile pastrate din vremea aceea. Acel distins domn este in viata si era de fata! Se numeste Petru Carpinisan si este in varsta de 92 de ani si a fost parasutist. Va imaginati cam cum ar fi sa fiti in pielea lui? Sa fii in viata si sa-ti privesti propria-ti statuie? Am un respect deosebit fata de astfel de oameni, pe care nici gloantele razboiului nu i-au strapuns, nici anii grei nu i-au biruit si nici greutatea decoratiilor din piept nu i-a impovarat.
Nea Petre era alaturi de colegul sau, la fel de in varsta, veteranul de razboi Pesecan Nicolae. Cu pieptul plin de decoratii si cu privirea falnica, in care se putea citi multe. Au pasit cu fruntea sus in fata noastra, alaturi de domnul primar, Danut Groza. Apoi s-au oprit in fata statuii acoperite. A urmat apoi mometul solemn in care au dezvelit monumentul si sfintirea lui de catre preotul ortodox din oras.
In continuare a luat cuvantul istoricul Ioan Hategan, a caror cuvinte mi-au ramas in minte, rugandu-ne sa ne punem intrebarea ‘’ Ce facem noi cu adevarat pentru tara, nu doar ce face tara pentru noi?!’’ Cuvinte pe care vi le popun si eu pentru meditatie. Apoi am avut bucuria sa-l ascultam vorbind pe artistul care a realizat acest monument impunator, sculptorul Aurel Ardelean.
A urmat apoi depunerile de coroane la acest monument, in sunet de fanfara, incepand cu cei doi veterani de razboi cu care ne mandrim, apoi din partea primariei si a celorlalte institutii si asociatii din orasul Sannicolau-Mare. Din pacate nu am reusit sa fotografiez motto-ul scris pe soclul monumentului, pentru ca in scurt timp a fost acoperit de multimea coroanelor aduse de cei din oras, dar si din partea altor orase din tara vecina, Ungaria sau din partea oaspetilor din Germania.
Festivitatea a durat in jur de o ora si am fost impresionata de numarul mare al celor care au participat. Am fost miscata profund cand fanfara a cantat imnul national, cum probabil ati fost si voi toti, care ati fost acolo. Mi-ar fi placut sa participe in numar mai mare si tanara generatie, dar din pacate am remarcat ca acesta lipsea cu desavarsire. Nu stiu daca este vina institutiilor scolare sau a familiilor. Dar este important ca ei sa stie ca ceea ce avem astazi, s-a realizat cu multa munca si sacrificii si acest lucru impune respect. Intr-un cuvant , sa-si creeze propriul sistem corect de valori.
La final am reusit sa fac o fotografie alaturi de eroul de azi si dintotdeauna al orasului, veteranul Petru Carpinisan, exact in fata monumentului ce il infatisa, proaspat dezvelit. Pe langa faptul ca inca este un barbat semet si vioi,este si plin de umor. Mi-a zis asa:’’Ia-ma de brat , zambeste si spune-mi ca ma iubesti’’! Chiar daca nu este o fotografie foarte reusita, pentru ca ne batea sorele-n fata, pentru mine este o amintire nepretuita, pentru care ii multumesc.
In continuare, in sunet de fanfara, ne-am indreptat catre piata agroalimentara din oras, aflata la doar cativa pasi, fiind invitati cu totii la un vin fiert si-o portie de fasole cu carnati, preparata de cei mai buni bucatari din orasul nostru. Nu pot sa nu amintesc faptul ca numarul celor prezenti acolo era cel putin dublu cu al acelora care au participat la festivitate. Si din nou ne-am bucurat ca ne-am intalnit cu foarte multi prieteni cu care am ras si-am glumit si am ascultat cat de frumos canta fanfara ‘’Valurile Dunarii’’ 
Din pacate am vazut si copii de 10-12 ani prezenti aici, sarbatorind si ei precum adultii, cu cate un pahar de vin fiert. Daca a fost doar doar un pahar, nu stiu, pentru ca noi am plecat, sa facem loc si altora.
In perioada 29 noiembrie -1 decembrie in incinta pietei agroalimentare s-a desfasurat Campionatul national al Romaniei pentru crescatorii de porumbei, iepuri, gaini si pasari exotice. Deseara vom merge din nou in centru, pentru ca urmeaza aprinderea festiva a luminilor de Craciun in oras.
Cu acesta ocazie, tin sa urez tuturor romanilor de pretutindeni
Sarbatori fericite
si
La multi ani!
Si inca ceva : Pe acest blog de calatorii am scris impresii din vacantele mele din Romania, dar si din alte tari in care am calatorit de-a lungul timpului. Blogul este nou, doar de 10 luni si inca lucrez la dezvoltarea lui. Va multumesc pe aceasta cale pentru ca imi cititi articolele si ca ma sustineti! Va astept cu intrebari, sfaturi si comentarii pe:
S-auzim de bine!
FELICITĂRI, nu ştiu câţi dintre noi mai reuşim să ne mândrim cu ţara şi înaintaşii noştri, cât despre blog CREDE-MĂ eşti pe drumul cel bu n 🙂 dacă o ţii în ritmul ăsta la aniversarea de un an vei depăşi MULTE site-uri turistice cu pretenţii, BRAVO !!!
P.S. Oftică-i pe toţi ofticoşii !!! 😀
Multumesc Robert Codescu pentru aprecieri si in primul rand ca ti-ai facut timp sa-mi citesti articolul! Promit sa ma uit si eu la ”Ceasuri”:))
Hai că deja nişte bloggeri se uită cu INVIDIE la postarea asta !!! Simt eu în tastatură !!!
Robert, lasa glumeleeeee:)
Romania nu stie sa-si promoveze valorile si nici sa-si rasplateasca adevaratii eroi. Uneori comunitatile mici reusesc sa indrepte aceasta nedreptate. Ma bucur pentru Domnul Petru Carpinisan.
Sunt in asentimentul tau !
Catalin, bine ai venit pe blogul meu!
Felicitari pentru acest articol si nu numai, intrucat le-am citit pe toate, aproape de la infiintarea blogului.
Felicitari si comunitatii voastre, care a pus in aplicare acest proiect. (Are dreptate un alt cititor… in comunitatile mici, totul se desfasoara altfel… poate asta este solutia…)
Sanatate domnului Petru Carpinisan.
Multumesc, Corina. Nici nu stiam ca am un astfel de fan, care sa-mi citeasca tot ce scriu, in afara de sotul meu, care ma mai si trage de maneca atunci cand se mai strecoara vreo greseala in text!
O sa-i transmit lui ”Nea Patru” urarile voastre si mai ales ca am scris aici despre el. Sunt convinsa ca se va bucura!