Am avut bucuria sa pot vizita Cetatea din Prejmer, in iarna anului 2012. Prejmerul sau Tartlau, cum era denumirea saseasca a satului, se afla in Depresiunea Brasovului, pe drumul care duce la Sfantul Gheorghe, la doar 14 km de orasul Brasov. Am gasit-o usor, urmand indicatoarele turistice. Un bilet de intrare costa atunci 8 lei/persoana, programul de vizitare este de la 9-17, iar lunea este inchis. Nu am avut ghid, dar am primit cateva indrumari de la doamna care ne-a incasat biletele de intrare. In schimb, ne-au ajutat foarte mult placutele si panourile informative de la fata locului si cateva date culese inainte de plecare de pe internet, din experientele altor turisti care au fost pe aici. Exista aici si un muzeu, dar noi nu l-am vizitat.
Despre importanta acestei asezari si adevarata ei valoare istorica ar fi foarte multe lucruri de spus. Lucruri frumoase, in general. In primul rand, din anul 1999 Cetatea Prejmer este inclusa in patrimoniul mondial Unesco si considerata a fi cea mai mare fortificatie din estul Europei, construita de sasi in scop de aparare impotriva navalitorilor. Astazi, Cetatea Prejmer se afla in proprietatea si administrarea Asociatiei sasilor transilvaneni din Munchen si este una dintre cele mari asezari rurale din Tara Barsei. Aspectul de cetate medievala atrage multi turisti.
Putina istorie
Cetatea Prejmer a fost construita de catre Cavalerii Teutoni si consolidata de catre calugarii cistercieni. Mai intai a fost construita biserica, in anul 1240, apoi in 1427 au fost inaltate si zidurile . Este asezata strategic, fix cu fata catre Pasul Buzaului, locul pe unde veneau turcii si tatarii si este sub forma de cerc. In mijloc este biserica. A rezistat peste 800 de ani, fiind la fel de falnica, dovedind faptul ca un lucru bine facut poate infrunta nu doar navalitorii, ci si timpul. Bineinteles ca de-a lungul timpului, Cetatea Prejmer a suferit numeroase renovari. Este printre putinele locuri pe care comunistii nu le-au distrus, ci le-au restaurat!
Intrarea se face printr-un culoar cu arcade, cu tavan din lemn vechi si pavaj din piatra, care duce in Curtea Brutarilor. De acolo, printr-un fel de tunel ajungi in curtea circulara, in mijlocul careia se afla biserica. Pentru a bloca posibila intrare a navalitorilor, cetatea are niste porti zdravene , iar tunelul este prevazut, undeva, in partea de sus cu un grilaj de lemn armat cu otel, care are posibilitatea de a inchide brusc accesul in cetate.
Biserica Sfanta Cruce
La inceput a fost Biserica Catolica, iar acum este Biserica Evanghelica. La intrare am si remarcat un bust din piatra neagra a lui Marthin Luther, preotul ale carui reforme au dus la nasterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Biserica are 3 intrari. In fata intrarii principale exista si astazi Piatra Rusinii, pentru ca in trecut legile erau mult mai aspre in comunitate . Este o piatra foarte veche, de 100 kg, unde erau legati barbatii care furau si femeile care pacatuiau , iar duminica la slujba erau vazuti acolo de toti satenii, spre rusinea lor.
Biserica este din piatra, cu acoperis din sindrila, zugravita in alb, e in forma de cruce si uimeste prin simplitate. Iarna biserica nu functioneaza, din cauza frigului, dar poate fi vizitata. Doar din luna mai se tin slujbe.
Importanta ei istorica este data in primul rand de altarul triptic, din secolul al XIV lea, care este cel mai vechi din Transilvania. Chiar am citit in biserica pe o placuta acest lucru, scris in mai multe limbi. Adica altarul din lemn este pictat pe ambele fete si este format din mai multe imagini. In mijloc este Issus, Maria si Sfantul Ion, iar in partile laterale alte scene importante din Biblie. Alaturi am remarcat si un frumos amvon pictat din lemn, intalnit frecvent in interiorul Bisericilor Catolice la o anumita inaltime, ca un mic balcon, care aici era jos, langa altar. In rest cateva banci din lemn vechi, cateva covoare traditionale si niste panouri cu numele satenior care s-au jertfit pentru libertatea satului. Sus este orga veche din 1800, care inca functioneaza. Arhitectura gotica impresioneaza si prin forma in forma de cruce a geamurilor.
Cetatea
In fata intrarii, la strada, este un mic parc si cateva banci. Insa ”iarna…nu-i ca vara” si fiind zapada nu avea acelasi farmec ca in zilele cand totul este inverzit. Fascinata fiind de imaginea cetatii albe din mijlocul careia tasnea semet turnul bisericii, parand o fortareata circulara, tot incercam sa fac cat mai multe fotografii din diferite unghiuri. Si tot cautand unghiul, faceam cativa pasi in spate , ca sa cuprind totul in poza. Asa am fost la cativa cm de a nu cadea intr-o groapa de canalizare, al carui capac lipsea. Noroc ca sotul a fost mai atent si m-a atentionat la timp! Altfel nu cred ca mai aveam acum de scris despre acest subiect:)
In jurul bisericii , sunt zidurile de aparare groase de 4 m inalte de 12 m , care la interior sunt ”captusite ” cu 272 de camere, dispuse pe 3 nivele. Cate numere de case erau in sat, tot atatea incaperi erau si in cetate. Erau si numerotate tot asa , folosindu-se in unele locuri de niste linii si forme geometrice si aveau si cateva orificii in usi , ca sa patrunda aerul. Camerele sunt dispuse asemenea fagurilor , iar imaginea scarilor, a ferestrelor si a usilor negricioase contrasta terbil cu albul cladirilor. Am aruncat si noi curiosi cate-o privire, prin micile gauri din usa. Unele camere erau goale,iar altele aveau cate ceva . La exterior cetatea era intarita de cateva bastioane. Probabil de aici exista si o mica asemanare intre Cetatea Prejmer si Bastionul Pescarilor din Budapesta!
Candva in jurul cetatii erau saptate santuri adanci, pline cu apa.
Aceste camere erau folosite de sateni pentru a depozita proviziile si a avea unde sa se poata refugia in caz de pericolul navalitorilor. Era exploatat fiecare spatiu. Totul era foarte bine organizat in cetate, pentru bunul mers al comunitatii. Urcand o multime de scari abrupte din lemn am putut admira aici o scoala , care inca mai pastra mobilierul si obiectele vechi din lemn. Chiar am vazut si o numaratoare cu bile mari din lemn. Abia se mai distingea pictura veche de pe peretii clasei si brusc, mi-as fi dorit sa ma fi nascut in acea epoca. Am vazut apoi furci de tors si un razboi de tesut, obiect care imi ramasese in minte din copilarie, cand mama mea, serioasa si grava, statea aplecata si lucra in serile lungi de iarna. Si cand pleca un pic, nazdravana de mine se aseza in locul ei si se prefacea ca o imita! In alta incapere era amenajata fieraria si in alta crama , cu obiecte folosite de sateni la fabricarea vinului. Exista si o expozitie de fotografii si informatii despre istoria locului. Viata a fost grea in acea perioada in satele sasesti, dar credinta in Dumnezeu le-a dat puteri.
Drumul de straja
Este situat la ultimul nivel, se poate vizita, accesul facandu-se pe niste scari abrupte si infricosatoare , ca apoi sa ajungi intr-un fel de hol circular, ingust si intunecos, de vreo 800 m lungime, prevazut cu multe gauri, oarecum simetrice. Primul lucru care mi-a venit in gand ajungand acolo, a fost asemanarea cu Coloseumul din Roma. Prin acele gauri am putut admira frumusetea peisajului de afara si atunci am realizat cam la ce inaltime ne aflam. Dar acele gauri , pe vremea cand au fost facute aveau cu totul alte intrebuintari, nicidecum cele de astazi! Da, prin acele gauri se tragea mai intai cu sageata in navalitori, apoi cu pusca si mai existau si niste jgheaburi prin care de acolo, de sus, se turna smoala fierbinte,ulei incins , sau apa fiarta. Daca tot am ajuns pe meterezele zidurilor , eram curiosi cum arata orga mortii. Citisem inainte despre acest dispozitiv de lupta, foarte puternic pentru vremea aceea : mai multe arme care trageau deodata si care creau panica si teroare dusmanilor.
Deci cetatea avea un sistem de aparare foarte bine pus la punct. A fost asediata de 50 de ori, dar niciodata cucerita! Multe din scenele cunoscutului film ”Buzduganul cu 3 peceti” au fost filmate aici.
Va sfatuiesc daca ajungeti in zona sa faceti macar un mic popas de-o ora , in care sa vizitati Cetatea Prejmer, o dovada a vietii si culturii germane in Transilvania si o lectie frumoasa de istorie. Totul te trimite cu gandul la epoca medievala.Dar mai bine sa o vizitati vara, cred ca este mult mai frumos !
OK ŞEFA cum spuneţi dumneavoastră 🙂 dar eu aştept tăbliţa OFICIALĂ 😛 pe care să scrie „Obiectiv UNESCO” !!!
Robert, cred ca scrie la intrare pe panoul informativ:)
Eeee, eram impreuna cand am vizitat-o! 🙂 Doamne ce rece era inauntru!
Daa, ce amintiri! Iti mai amintesti ca eram sa pic in canalizarea aia din fata cetatii,tot facand poze ? 🙂
În regulă dar ceasul ăla din prima poză din ce an era, cât costa şi mai ales, mi-ai luat şi mie unul ???????????
Nu stiam ca-ti lipseste la colectie:)