Cu cortul la Moneasa

Statiunea Moneasa este una dintre cele mai renumite din Crisana, asezata la poalele Masivului Codru-Moma, in depresiunea raului cu acelasi nume, in judetul Arad. Mai exact,  la 20 km de Sebis si la 110km de Arad, situata la altidudinea de 290 m, avand o clima blanda, fiind la adapostul dealurilor care o inconjoara. Este o statiune balneoclimaterica  veche, cunoscuta chiar de pe vremea romanilor.

Deci este o destinatie la indemana oricui din partea de vest a tarii. In special o prefera majoritatea aradenilor, pentru un week-end, pentru o vacanta, sau pentru petrecerea Revelionului si a altor evenimente din an. Din orasul nostru…nu cred ca mai e om care sa nu se fi dus macar o data la Moneasa! La Moneasa si la Felix, acolo este ‘’paradisul’’ lor ! Eu insa, nu m-am dus pana anul acesta, tocmai din motivul ca eu nu fac, de obicei, ca face majoritatea.

Pe la mijlocul lunii iunie, prietenei mele Lili i se face dor de-o iesire la munte. Cu cortul! N-am mai fost cu cortul nici noi si nici ei de vreo 3 ani, iar atunci am fost prin Semenic, apoi ne-am intors pe la Manastirea Sfanta Ana din Orsova, inca o noapte am dormit cu cortul in Golful Mraconia, intre Cazane, apoi la Cheile Nerei, incheind povestea c-o escapada trecand granita in Serbia, cu catelul ascuns in masina, fara  ca acesta sa  fi avut si el acte ca toti patrupezii calatori! Si, recunosc ca si mie mi-era dor de viata la cort, in mijlocul naturii, alaturi de ei, pentru ca intotdeauna facem fel de fel de minuni! Sunt genul de oameni pe care nu poti sa nu-I adori! De data aceasta am plecat fara catel! La Moneasa, pentru ca doream sa mergem intr-un loc cat de cat apropiat,  in care n-am mai fost! Asadar am plecat  doar noi 4, sambata dimineata, cu masina lor, fiind mai incapatoare. Traseul a fost urmatorul: Sannicolau-Mare- Arad-Siria-Tarnova-Sebis-Moneasa. Si…ca orice calator, nu ne interesa doar punctul terminus, ci si ce vedem pe unde trecem in drumul nostru.

 La iesire din Arad am oprit la un supermarket si ne-am cumparat cele necesare pentru cele 2 zile cat ne-am propus sa stam cu cortul la Moneasa, apoi ne-am indreptat catre Siria, o cunoscuta zona viticola si nu numai. Tot acolo se afla si locul de nastere al lui Ioan Slavici. Chiar ne-am propus ca a doua zi, la intoarcere sa ne oprim sa vedem muzeul si Cetatea  Siria pe care am vazut-o din masina, cocotata ,in  partea dreapta a soselei.  Sau mai bine zis, ruinele Cetatii Siria, construita in secolul al XIII lea, pe Muntele Plesuv.

Dar din pacate muzeul era inchis la intoarcere si ne-am multumit  doar sa ne plimbam prin curtea lui, pe sub teii infloriti si sa admiram multime de statui aflate in parcul din fata lui. Localitate Siria dateaza din anul 1169 si este asezata la poalele Muntelui Zarand. Muzeul este amenajat intr-un vechi conac al baronului Bohus. Programul afisat e lesne ca nu se respecta, pentru ca scria ca era zilnic deshis de la 10-18, in afara de luni. Si noi cand ne-am intors era duminica si nu era trecut de ora 18, dar…asta e ! In schimb am avut bucuria de a vedea locul din nuvela lui Slavici cea mai cunoscuta, numit ‘’Moara cu noroc’’, un pic mai incolo, undeva in plin camp.

Dupa aceea am mai oprit si la Mocrea, unde este un izvor tamaduitor si toate masinile opreau si luau sticle si bidoane cu apa potabila. Nu am baut si nici nu am luat, pentru ca mirosea groaznic. Dar am oprit!

Altitudinea incepea sa creasca si uite asa ne apropiam din ce in ce mai mult de Moneasa, admirand satele pitoresti prin care treceam, cu bisericile lor impunatoare si casele frumoase in stilul ardelenesc. Cu batrane la strada imbracate in portul lor traditional, zambitoare si  faloase ca sunt urmasele lui Lica Samadaul, personajul excepţional aflat în împrejurări excepţionale a lui Slavici,  din romanul psihologic,  ‘’Moara cu noroc’’ .

Vremea era superba si  asa a fost in ambele zile cat am fost plecati. Ajungand in Moneasa nu aveam idee unde este campingul si nici daca ne putem aseza cortul in afara lui. Asa ca am oprit undeva in centru, intr-un loc unde se vand obiecte de artizanat si nu numai si am fost indrumati de o tanti cu batic si fuste largi sa continuam drumul pana la iesirea din localitate si acolo putem linistiti sa ne alegem ce loc dorim pentru cort.

Am trecut pe stanga, pe langa renumita Tabara Moneasa, unde au fost toti copii nostri din oras, macar o data in scoala generala. Cred ca si al nostru a  fost, candva. Apoi am cautat un loc fain, nu departe de sosea, pe malul raului si am gasit unul destul de usor. Nu erau multi cu cortul in acea zona si nici nu era departe de sat, pentru ca nu doream sa fim nici chiar in salbaticie. Ne-am bucurat ca era loc drept de instalat cortul si ca intrarea in rau nu era abrupta.

Dupa ce baietii au montat corturile cu bucurie (bucurie care crestea direct proportional cu numarul cutiilor de bere golite), noi fetele am aranjat ce trebuie in el si apoi am pregatit pentru cina. Mai exact in prima zi am facut gulas la ceaun. Baietii au facut focul, lemne erau destule prin apropiere, dar am avut si noi un sac de carbuni. Si ne-am bucurat de aer curat si de soare, lenevind pe patura, pana la ora cinei. Despre cat de bine miroasea gulasul nostru nu am cum sa va povestesc, dar va voi atasa niste fotografii, ca sa salivati. Si nici cat de buna era palinca lor, de doua ori ‘’fripta’’, sau cate grade avea! Cert este ca erau curajosi, s-ar fi luptat si cu ursul! A fost o seara frumoasa, de vara,la lumina focului,  din acelea de care iti aduci aminte mereu , pe tot parcursul anului. O amintire pe care nu se poate compara cu o seara in care ai fost cazat la un hotel de 4-5 stele. Era exact de ceea ce aveam nevoie, dupa ce venisem din 2 vacante la mare, una din Grecia si alta din Muntenegru.

Eu ador sa dorm in cort, daca as putea mi l-as monta si in curte! Poate ca intr-o alta viata am fost nomand! Imi place acest lucru, in primul rand pentru ca iubesc enorm natura si tot ceea ce ne inconjoara, ce ne-a lasat Dumnezeu cu generozitate pe acest pamant. Dar si pentru ca esti expus in permanenta la  situatii neprevazute, la care trebuie sa te adaptezi din mers si sa le depasesti. Deci imi forteaza niste limite! La cort trebuie sa fii creativ, sa te descurci cu un minim de obiecte pe care le ai in dotare. Trebuie sa dramuiesti totul acolo, departe de casa si in mijlocul naturii. Bineinteles si sa respecti locul, lasand in urma ta la fel de curat cum ai si gasit la sosire.

Dupa un somn  bun, ne-a trezit in zori vuietul apei curgand. Ador acest lucru, cum ador si zgomotul fermoarului de la cort, dimineata. Nu puteam decat sa zambesc si sa ma bucur din nou ca sunt acolo, intr-un loc atat de frumos, in natura! Iarba era plina de roua, ne-am incaltat si am coborat la rau sa ne spalam pe fata , sa ne putem trezi de-a binelea. Soarele era ascuns dupa copaci, dar incet-incet ne trimitea cate o raza sa ne incalzeasca. Cafeaua fierbea  mirosea atat de frumos! A urmat un mic dejun imparatesc,  cu de toate bunatatile aduse de acasa. La munte intotdeauna am o pofta de mancare fantastica! Dupa aceea , am plecat cu masina in sus, in recunoastere, atat cat am putut noi urca. Bineinteles ca am facut multe popasuri in care ne-am minunat, ne-am fotografiat si am socializat cu alti turisti, aflati si ei in deplasere in week-end.

Asa am aflat de la unii mai in varsta care vin aici din tinerete, an de an, ca Moneasa mai este numita si ‘’Perla Apusenilor’’. Ca locuitorii traiesc din turism si din exploatarea marmurii rosii si negre si din prelucrarea lemnului. Ca iarna este o partie de schii, de 250 m, iar vara te poti bucura de plimbari si drumetii, sau poti merge la strandul complet renovat din statiune. Dupa ’90 statiunea a fost in paragina, oarecum la fel ca si Baile Herculane, dar in ultimii ani a inceput sa renasca, constuindu-se multe vile si pensiuni si renovandu-se cele vechi.  

Pe vremuri,  aici apele erau curate, pline de pastravi, iar circulatia cu bicicleta pe alei era complet interzisa. Lumea manca la cantina si lua carti de la biblioteca  de langa strand si citea pe bancile din parc. Puteai sa-ti faci fotografii alb-negru, la fotograf si le primeai negresit a 2 a zi! Iar pentru mentinera linistii si ordinii era un paznic care avea’’ 7 ochi,’’ reusind ca totul sa se desfasoare  ‘’la parametri normali’’!

 Apele de la Moneasa erau cunoscute de pe vremea romanilor.  Apoi , prin secolul al XVII lea, zona a fost cucerita de turci. Din 1835 se cunosc dovezi concrete ca aici s-au folosit apele termominerale, apoi in 1886 Moneasa a reusit sa primeasca titlul de statiune balneara. Era un loc foarte  indragit si cautat, numindu-se in maghiara ‘’Menyhaza’’, adica ‘’Orasul Paradisului’’.

Statiunea este indicata pentru afectiuni ale sistemului nervos, locomotor, pentru metabolism, pentru afectiuni ginecologice, dar mai ales pentru reumatism. Nu este doar o statiune pentru tratament, ci si pentru relaxare. In fiecare an Moneasa e in mare sarbatoare, cand se organizeaza Festivalul Clatitelor! Te poti caza la una din multimea pensiunilor, la hotelurile cu multe facilitati, sau chiar la camping. Dintre hoteluri nu am zarit decat cateva, mai in centru: Hotel Parc, Hotel Panoramic si Hotel Codru Moma. Exista in zona peste 100 de pesteri.  Iar la 10 km de Moneasa se pot vizita si ruinele Cetatii Desna.

Dupa ce ne-am intors din plimbarea de dimineata, ne-am pregatit pranzul, de data aceasta am schimbat meniul, alegand sa facem cateva preparate pe gratar. Dupa aceea, din nou plaja si cum apa din rau s-a mai incalzit , am indraznit sa si intram sa ne balacim putin in ea. Nu era foarte adanca , dar era plina de pietre mari. Am intrat pana in mijlocul ei si am aruncat pietrele si am facut ca un mica plaja din nisip. Dupa ce ne-am saturat de plaja si de leneveala , am strans ‘’tabara’’ , am lasat locul curat si am incarcat totul  in masina. De cate ori plec dintr-un loc in care m-am simtit minunat…am asa ceva…ca o strangere de inima, ca un regret ca totul s-a terminat si ca a ramas acolo o particica din mine!

Am oprit mai catre centru, la lacul cu salcii, de unde se pot inchiria barci sa te plimbi sau hidrobiciclete. Ne-am plimbat putin in jurul lui. Exista acolo si un restaurant.

Dupa aceea ne-am plimbat in zona mai aglomerata, indreptandu-ne catre lacul cu nuferi. Citisem undeva pe internet ca ei incep sa infloreasca cam de pe la mijlocul lunii iunie si ne doream sa fie asa. Langa lacul cu nuferi  se afla neingrijita, in paragina,  ruinele primei vile construite in statiune, ‘’Vila Nufarul’’, care a fost construita de contele Weincheim. In timpul Regimului  Austro-Ungar, aceasta vila era cea mai in voga in statiunea Moneasa si era vizitata de numeroase personalitati ale vremii, care alegeau sa vina aici pentru apele tamaduitoare, dar si pentru aerul curat, plin de ioni negativi.

Dupa aceea am fost sa vedem strandul cu apa termominerala, iar alaturi de el sunt construite 15 casute de tip bungalow foarte dragute. Arata foarte bine, este o piscina cu apa termala si un bazin olimpic, dar si loc de joaca pentru copii. Mi s-a aprut destul de modern,  chiar apropiindu-se la standardele strandurilor din Ungaria, pe care le-am vizitat. Programul strandului pe perioada de vara este de la 9-19, iar intrarea costa 10 lei pentru adulti si 5 lei pentru copii. Destul de acceptabil, zic eu, raportat la conditiile destul de bune.

Cam asa ne-am petrecut noi cele doua zile de sedere la Moneasa. Celor care vor merge acolo si care au mai mult timp le pot recomanda alte obiective turistice din zona, pe care le-am descoperit pe indicatoarele din centru statiunii: Pestera Liliecilor, Cariera de marmura, Izvorul Piatra cu Lapte, Stanca Laptelui, Platoul Carstnic, Tinoasa, Rezervatia de  Nuferi,Cetatea Dezna si Grota Ursilor.

In concluzie, nimic pe lumea asta nu se compara cu atmosfera de la cort. Am facut pana aici un drum de aproxim 3 ore. Daca as mai pleca undeva pentru un week-end, mai curand as mai merge in plus o ora si as alege statiunea Baile Herculane, pentru ca altitudinea este mai mare si ai mai multe oportunitati in zona.