Ghid de calatorie Cinque Terre – primele impresii

  Cinque Terre este de departe cel mai frumos loc in care am ajuns vreodata! Incerc sa-l descriu oarecum, dar inca nu  gasesc cele mai potrivite epitete ca sa pot zugravi ceea ce mi-au vazut ochii, sau ce am simtit in cele doua zile insorite de mai, cand, in sfarsit, mi s-a implinit un vis vechi de a ajunge in acest mic paradis.

Despre Cinque Terre…as putea sa va vorbesc la nesfarsit, cu multa emotie, pentru ca este un loc special, in care frumusetea salbatica a naturii este surprinzatoare, incat face ca in fiecare an, in toate lunile calde, sa adune aici mii de vizitatori din toate zonele lumii. Este locul cel mai aglomerat pe care l-am vazut in vacantele mele din ultimii ani. Cred ca doar la Venetia am mai intalnit atatia turisti laolalta!

Localizare

Cinque Terre se afla pe Riviera Italiana, in zona cuprinsa intre Genova si La Spezzia. Sunt 5 asezari stravechi, cocotate pe munte,  care impreuna alcatuiesc Parcul National Cinque Terre. Chiar daca este cel mai mic parc national din intreaga Italie, ca intindere, este cel mai bine conservat din toata Italia. Parcul National Cinque Terre este declarat patrimoniu mondial natural Unesco din anul 1997, iar intreaga suprafata este protejata de lege, fiind  una dintre zonele cele mai necontaminate din Marea Mediterana. Este un loc potrivit pentru cei ce iubesc natura, in general. Nu este promovat de catre agentiile de turism, precum resorturile turcesti sau statiunile din Grecia, dar le intrece in frumusete in mod sigur. Denumirea de Cinque Terre vine de la 5 (cinque)sate suspendate deasupra Marii Ligurice, 5 (cinque) asezari construite pe-o mica portiune stancoasa a Rivierei Italiene, unde omul a hotarat ca poata trai in pace, departe de vartejul civilizatiei, dar aproape de mare.

Aceste 5 sate incep imediat dupa Portofino, o statiune foarte renumita de la Marea Ligurica, pe care am vazut-o si eu mai intai din largul marii, de la bordul unui vapor de croaziera, apoi de sus, de la sosea in drum catre primul sat din acestea 5, care se numeste este Monterosso al Mare. Urmeaza apoi  Vernaza, Corniglia, Manarola si Riomaggiore este ultimul,  inainte de La Spezzia. Sunt 5 sate medievale, sau 5 ‘’perle ale coastei italiene’’ le-as putea numi, fara sa exagerez, scaldate de o mare albastruie, cu case si barcute viu colorate, care se oglindesc in golfuri mici, cu ape ca de cristal. Se intind pe o distanta de 9 km, dupa unele harti, dupa altele cam 11km. Ele se afla sus, pe munte, iar muntele se sfarseste brusc, in mare. In afara de Corniglia, care se afla la o altitudine mai mare decat celelalte, toate au plaja si un mic port.

Cum ajungi  la Cinque Terre

Caile de acces sunt multiple: atat cu vaporul, cu trenul, cu avionul sau cu masina. Cu avionul puteti ajunge doar pana la unul din orasele din apropiere: Genova, Milano, Florenta sau Pisa. Apoi puteti calatori cu trenul pana la La Spezzia, iar de acolo va puteti cumpara un Card Cinque Terre si mergeti cu alt tren special, care are opriri in fiecare statie.

Noi am fost aici in 2011, primavara, in luna mai, deci inainte de catrastrofele cauzate de inundatiile din octombrie, cand totul era frumos si era permis accesul si pe toate potecile. Ne intorceam din Genova, de unde ne imbarcasem pentru o saptamana pe un vas de croaziera italian, cu care am navigat pe Marea Mediterana in mai multe tari. Chiar din prima zi am vazut Cinque Terre din larg, plecand de langa Portofino si indreptandu-ne catre insula franceza Corsica. Si ne doream nespus ca la sfarsitul croazierei sa oprim in unul din cele 5 sate si sa ne cazam, ca sa putem’’ cuceri’’ paradisul numit atat de simplu: ‘’Cinque Terre’’!

Cardul Cinque Terre

Cardul in 2011 costa 10 e/zi si era valabil atat la tren, la autobuz si asigura accesul pe potecile turistice amenajate dintre cele 5 sate.  Se poate cumpara de la caseriile din fiecare gara. In lipsa lui, o calatorie simpla costa 3 e.

Deplasare cu trenul intre cele 5 sate

Am calatorit cu trenul intre sate, avand card si a fost o modalitate destul de comoda si rapida, pentru ca trenurile vin des, cam la fiecare 30 min. In doar 16 minute ajungi de la primul pana la ultimul sat. Fiecare sat are propria sa gara.La fiecare urcare trebuie sa validati cardul pe peron, intr-un dispozitiv de culoare galbena. Garile sunt curate si ingrijite, dar foarte aglomerate de turisti. Chiar daca garile sunt mici, trecerea de la o linie la alta se face prin pasaje subterane, care sunt foarte faine si aici pot spune ca din nou italienii ne dau clasa! Nu am avut parte de controale in trenuri si le-am schimbat de cateva ori pe zi. Trenurile au 5-6 vagoane, iar distanta dintre sate este foarte mica intre 2 si 5 minute, nici nu te-ai asezat bine pe scaun si deja te si pregatesti de coborare! Calea ferata este fix deasupra marii, la o inaltime considerabila, dar intre statii, in unele locuri, aproape ca nu vezi mai nimic, pentru ca sunt tuneluri, fiind multe stanci. Este linie dubla electrificata si in unele gari trenul oprea pur si simpu intre doua tuneluri. Mi-a placut mult de tot aceasta varianta de a calatori intre sate, foarte rapida si bine pusa la punct! 

Deplasarea cu masina intre cele 5 sate

Daca veniti cu masina, cum am procedat si noi, trebuie sa studiati dinainte daca in satul in care aveti cazarea sau in care doriti sa popositi este permis accesul cu masina, sau mai exact pana unde anume. Va spun acest lucru, deoarece noi am trecut prin diverse situatii. In Monterosso se poate ajunge chiar pana in port. Am fost pana acolo si am parcat chiar langa mare si am cautat cazare si negasind decat peste 100e/ noapte am renuntat si ne-am indreptat catre Vernazza, unde am ajuns doar pana la bariera si nu am mai gasit nici un loc de parcare liber si ne-am indreptat catre urmatorul sat-Corniglia, in care accesul masinilor este permis cam peste tot in localitate. Inainte de aceasta experienta incercasem si in sate din expremitatea vestica a  zonei Cinque Terre, pentru ca citisem pe internet ca preturile ar fi mai mici acolo. Am zabovit in Levanto vreo 2-3 ore si am umblat din pensiune in pensiune si nu erau locuri libere, sau unde erau costau prea mult. Dar despre povestea cazarii in Cinque Terre va voi impartasi in alt articol plin de detalii savuroase..

Deplasarea pe jos, pe potecite turistice special amenajate  dintre cele 5 sate

 Cred ca este varianta cea mai frumoasa de unde puteti admira de la inaltime intreaga zona. Drumul nu are nimic periculos, acolo unde sunt prapastii exista parapeti de protectie. Se putea  merge pe o poteca special amenajata si deosebit de pitoreasca, care in mare parte era asfaltata, dar pe alocuri era doar o carare de munte, care trecea pe  deasupra marii in unele locuri, in altele era mai greu accesul. In 5 ore se putea parcurge in intregime, sau in 10 ore, daca doriti sa va petreceti macar o ora vizitand fiecare sat. Dar nu o recomand celor comozi din fire, pentru ca este foarte solicitanta sa o faca intr-o singura zi. Si nici copiilor, pentru ca ei sunt mai zglobii si un pas gresit poate duce la ceva mai rau. Mai ales acum, cand nu stiu exact daca un urma catastrofei provocate de inundatiile din octombrie 2011 s-a dat sau nu drumul  circulatiei pe poteci.  Noi am mers doar intre Riomaggiore si Manarola, pe celebra Via dell Amore, despre care va voi povesti intr-unul din articolele viitoare.

Deplasarea cu autobuzul intre cele 5 sate

Ani de-a randul nu au existat drumuri, ele fiind izolate, avand doar poteci facute de localnici, iar din 1960 aceste 5 sate au devenit accesibile pe sosea. Eu am mers cu un autobuz din gara Corniglia pana in sat, doar atat. Dar am vazut intr-un pliant ca exista un alt autobuz care ar face legatura cu soseaua pricipala, cu plecare din fiecare din cele 5 sate. Daca ajungeti acolo e indicat sa cautati informatii actuale, chiar la fata locului, pentru ca banuiesc ca orarul lor difera si in functia de sezonul turistic.

Despre locuitori

Asezarile pitoresti din aceasta parte a Italiei au reusit sa-si pastreze si astazi aerul rustic de odinioara. Cladirile au arhitectura traditionala mediteraneana. Sunt zugravite in culori vii, ca in insula Burano si in unele locuri s-au mai decolorat. Fatadele sunt impodobite cu rauri de flori viu colorate. O atmosfera ca-n filmele italiene in care ai impresia ca aici timpul s-a oprit in loc. Localnicii sunt impotriva a tot ce este nou si modern. In secolul trecut foarte rar se casatoreau cu cineva din afara satului! Pe multi i-am zarit la fereastra, privind marea sau pe noi, trecatorii. S-au invatat cu prezenta turistilor in zona, care vin mereu in valuri. Se ocupa, in afara de turism, in continuare cu pescuitul si cultivarea  maslinilor, a citricelor si a vitei-de-vie, care impodobeste  muntele si este  organizata sub forma de terase, ca niste linii perfect drepte si paralele. Aceste sistem de terasament este facut din greu doar din nisip si piatra. Cel mai delicios vin dulce in zona se numeste Sciacchetra. Locuitorii sunt lipsiti de posibilitatea mecanizarii lucrarilor agricole, depunand eforturi mari pentru terasarea vitei-de-vie. Intr-un cuvant, este un loc in care oamenii traiesc simplu si frumos, pentru ca au barca parcata la poarta, in locul unei masini.

Baie si plaja

Plajele majoritatea sunt cu pietris amestecat cu nisip. Dar se para ca nimanui nu-I pasa de acest lucru, multi facand plaja si stand pur si simplu pe pietrele mari de la baza plajei. Nici intrarea in mare nu este prea lina. In unele locuri  cei curajosi fac aruncari de pe stanci direct in mare. In schimb, cu putin noroc ai sansa sa vezi delfinii inotand.

Bucataria

Am avut experiente culinare desavarsite. Totul se invarte in jurul subiectului peste, masline, lapte, lamai si struguri! Recomand hamsiile de Monterosso, pesto ( un sos facut din ulei de masline, busuioc, usturoi si o anumita specialitate din branza), cat si inghetata din Corniglia, facuta din miere de albine. Altii au livezi de maslini si lamai. Limoncelo este lichiorul de lamaie, despre care stiam mai demult cat e de grozav.  Datorita unui scriitor american care, fascinat fiind de aceste locuri idilice, a scris un roman care s-a vandut foarte bine, astazi grupuri de turisti americani vin aici, la Cinque Terre si raman si cate 6 luni in vacanta! In general, predominau nemtii, francezii si bineinteles italienii.

Cazarea in Cinque Terre

 Preturile sunt mari, cum e si firesc in toate zonele care fac parte din Unesco. Si nu doar la cazare! O noapte de cazare se invarte in jurul sumei de 100 e/noapte. E indicat sa va rezervati dinainte cazarea, ca sa nu aveti surprize la fata locului si sa nu gasiti nimic liber. E adevarat ca e mult mai placut sa alegi cazarea ‘’la vedere’’, dar daca esti cu trenul e mai riscant. Noi am fost cu masina si nu ne-a pasat prea mult de acest lucru, pentru ca puteam merge oriunde sa cautam si in afata Parcului National Cinque Terre. 

Urmeaza sa va impratasesc in urmatoarele articole experiente traite de mine in aceste 5 sate turistice, in care pitorescul se imbina perfect cu spectaculosul. Locuri care mi-au dat  o stare de relaxare si de bine cum mi-a fost dat sa gasesc. Recomand Cinque Terre  turistilor iubitori de natura si celor romantici. E o destinatie perfecta si pentru Luna de Miere sau pentru alte aniversari .