Povesti de pe Mapamond – editia a 3 a

Am avut bucuria sa pot participa din nou la evenimentul ‘’ Povesti de pe mapamond’’, organizat de comunitatea Ghiduri Turistice, in Timisoara, care a avut loc miercuri, 19 iunie 2013, in Bugar’D Pub (Str. Gh. Lazăr nr. 1, colţ cu Piaţa Unirii). Daca la editia I am fost speaker, vorbind invitatilor despre insula Capri, din Italia, acum am venit cu scopul de a ma bucura de povestile altor calatori, de pe alte meleaguri unde nu am reusit sa ajung inca, pana acum.Dar si pentru a ma reintalni cu altii pe care i-am cunoscut atunci , legand  prietenii, deoarece ne leaga aceeasi pasiune: calatoria!

In ciuda caniculei de afara, unde termometrele aratau spre seara 36 de grade, in bar era atmosfera placuta, un pic  parca prea intuneric ,pentru gustul meu as zice! Daca la prima editie au fost invitati 4 speakeri, acum au fost doar 3 si nu a mai fost pauza. Timpul a zburat iute,cum zboara de obicei cand sunt momente deosebite.

Dupa deschiderea celei de-a treia editii a Povestilor de pe Mapamod  , primul povestitor a fost Alex Rosca, vorbindu-ne despre  Lisabona. Este unul dintre locurile la care si eu visez sa ajung candva si prin urmare l-am ascultat cu mare atentie. Este foarte tanar, student in anul al II lea si a ajuns acolo castigand un proiect si astfel  a  stat 2 saptamani in capitala Portugaliei, timp in care a reusit sa imbine utilul cu placutul. A calatorit cu avionul si a fost in Portugalia in a doua jumatate a lunii iulie. Vremea a fost frumoasa in acea perioada, dar temperatura osciland in jur  de  23 de grade. S-a deplasat cu autobuze si trenuri ca sa poata vizita aceste obiective turistice. Cu metroul in 20 de minute se putea traversa intreg orasul.

Ne-a incantat cu imagini frumoase din Lisabona si cu povesti despre viata de acolo si despre ce a reusit el sa viziteze in timpul liber cat a stat acolo: despre cel mai vestic punct european-Capo da Roca , despre centrul orasului si  despre podul Vasco da Gamma, vazut din telegondola.  Apoi ne-a vorbit  despre Castelul maurilor din Sinatra, care  a fost de fapt o citadela cu scopuri militare, din care astazi au mai ramas niste ziduri de cetate, de unde privelistea este spectaculoasa. Apoi despre statuia Cristo-Rei,  inalta de 28 de metri,  care a devenit  un simbol al recunostintei poporului portughez pentru ca a fost iertat de cele mai mari distrugeri cauzate de cel de-al Doilea Razboi Mondial. Este o copie a celebrei statui din Rio de Janeiro.

Nu a omis sa ne spuna ca intr-un cartier ( care mi-a scapat numele) se afla peste 150 de baruri si ca Torre de Belem  este un  turn considerat simbolul  Lisabonei, o adevarta  poarta de intrare in oras, dar si parte a sistemului de aparare .Alex nu a ajuns la Fatima, dar  a ajuns si in Cascais, o suburbie cosmopolita a Lisabonei, aflata la 30 de km de aceasta, pe coasta Oceanului Atlantic.  In Portugalia a  lucrat pentru o companie care producea jucarii .M-a amuzat sinceritatea cu care ne-a povestit cum a iesit dintr-un club de lux cu buzunarele goale, fiind nevoit sa mearga 2 ore pe jos pana la hotel!In concluzie, imi cam facea cu ochiul Lisabona si acesta a fost unul dintre motivele care m-a si determinat sa vin la prezentarea pe care Alex a facut-o minunat!

Cea de-a doua povestitoare a fost Oana Kovacs, pe care am recunoscut-o usor de la prima editie a Povestilor de pe Mapamond, zarind-o atunci in sala. A venit sa ne povesteasca despre excursia lor  la Barcelona, pe care si-au organizat-o chiar ei, alegand sa zboare cu compania Wizz-Air, biletele achizitionandu-le cu aproape 5 luni inainte, cu 1200 lei si cazandu-se undeva in apropierea celebrului bulevard Las Ramblas, la Pedro, cu 178 e / 2 persoane/ 7 nopti.

 A fost la Barcelona in a doua parte a lunii septembrie, atunci fiind o mare sarbatoare in oras si din pacate nu a putut vizita  catedrala Sagrada Familia , unul din simbolurile orasului, pentru ca se intra doar cu programare facuta in prealabil,pe internet. Oana draga, nu te intrista, pana vor termina acest proiect grandios al marelui Antonio Gaudi, se va mai ivi o posibilitate ca sa te reintorci in Barcelona,  daca faci o exceptie de la  regula ta de a nu reveni  in locurile pe unde ai mai fost, cum afirmai undeva, pe blogul tau!

In Barcelona s-a deplasat cu metroul, cu taxiul  si pe jos, bucurandu-se de frumusetea arhitecturii constructiilor .Nu a reusit sa merga la plaja. A vizitat cea mai veche biserica din oras, ridicata din secolul al IX lea si s-a plimbat si prin Cartierul Gotic, avand ca ghid un prieten din oras. Mancarea era cam scumpa, in jur de 20 de e/portia, dupa cum ne povestea Oana. A incercat si diferite cocktailuri pe baza de rom .

S-a bucurat,  fiind sarbatoare , de parada cu tobe si de  un minunat spectacol de lumini seara, in zona catedralei. Preturile la majoritatea operelor lui Gaudi i s-au parut cam mari. O inteleg perfect ! Si eu m-am revoltat de curand, in Croatia,  pentru ca pretul unui bilet de urcare  pe zidurile Cetatii din Dubrovnik,  costa 90 de kuna ,  ca sa vad de sus modelul si culoarea tiglei cladirilor din Orasul Vechi!

Oana  avea o multime de  fotografii interesante, dar se derulau cam prea repede , iar eu aveam locul mai in spate si nici  nu am  prea inteles cam tot ce spunea. Ceva tot am retinut  despre ce ar trebui sa  stiam cand ne hotaram sa vizitam   Barcelona: se  vorbeste mult catalana si se fura!

 Cea de-a treia poveste am acultat-o fascinata ca un copil ! Zora Panici  ne-a luat de mana si ne-a dus la celalalt capat al mapamondului, in partea de S-E a Asiei,  mai exact in Bali, Malaezia si Singapore! Pe rand !Cu toate ca nu vizez sa ajung vreodata aici, m-am informat despre cum se poate ajunge pe  acel taram exotic  si cam cat costa exotismul in Asia de S-E !

Zora a fost de 2 ori acolo, o data in mai-iunie anul trecut si s-a reintors si in 2013. A ales sa zboare din Budapesta, 20 de ore, achizitionand un bilet ieftin de 470 de e, iar cazarile si le-a rezervat de pe Booking.com. La inceput ne-a invitat sa vizionam un film, apoi ne-a vorbit apoi despre pretul benzinei  in Kuala Lumpur, al preparatelor culinare si despre alte fructe de care nici macar nu auzisem.

Acum stiu ca   durianul este  regele fructelor acolo , cu un gust delicat, dar cu miros de ceapa stricata  si ca la un anumit restaurant plateai la sfarsitul mesei , dupa numarul farfuriilor golite si  ca in apropiere de Ecuator se innopteaza la 6 seara si  ca trebuie avuta grija la soparlele veninoase.

In Singapore la Zoo nu exista garduri. Exista copaci care canta seara  si super copaci care capteaza energia solara . A fost la cel mai inalt bar cu o priveliste excelenta  si la cea mai inalta piscina din lume, la care accesul doar cine are  cazare acolo, la hotel !A vizitat o Gradina Botanica veche din 1822 si un parc de distractii din insula artificiala Sentosa, dar si cel mai mare acvariu din lume.

In Bali s-a deplasat mult cu scuterul, putand cumpara benzina la sticle, cu 1,5 lei litrul din fata casei locuitorilor.Sunt multe plantatii de cafea,iar orezul se vinde la sac. Bastinasii obisnuiesc sa aduca ofrande zilnice in cosulete facute din frunze de banan, in care pun bomboane ,la colturile cladirilor si fac baie imbracati intr-un templu special.

Zora a stat cam 3 saptamani de fiecare data acolo si s-a simtit mereu in siguranta. A circulat mult si cu autobuzul, iar pe distanta de 700 km a platit doar 50 lei. Afirma ca nu este prea confortabil cu trenul. Mancarea e picanta sau dulce. Recomanda plata in dolari sau in moneda lor ,daca extragem din bancomat. Ca perioada de vizita  ar fi de evitat iarna ,cand este musonul. Mi-a placut foarte mult prezentarea ei!Evenimentul s-a incheiat ca de obicei cu o tombola.

Multumesc  prietenilor de la Ghiduri Turistice care mi-au facut invitatia,  Anca si Florin si va asigur ca am ramas cu amintiri frumoase. Astept cu nerabdare cea de-a 4 a editie a Povestilor de pe Mapamond. Nici nu simtim cat de repede zboara luna !