Rovinj , sau Venetia istriana

Croatia este o destinatie de vacanta relativ aproape de vestul tarii. Eram pentru prima oara in aceasta tara si aveam cazarea in Umag , in nordul tarii, mai exact in peninsula Istria. Croatia nu inseamna numai Plitvice, Dubrovnik, Split sau Trogir! Venisem cu masina personala , ca sa pot avea o mai mare libertate de miscare, dar doream sa pot vedea sicum arata coasta croata din largul Marii Adriatice .
De aceea am ales o excursie cu vaporasul, care printre altele avea si o oprire in statiunea Rovinj, pentru 2 ore.Retin ca eram pe puntea superioara ,era ora amiezii si ni  se servea pranzul. Niste macrou proaspat care sfaraia pe gratar, pe care bucatarii de dimineata, de cand ne imbarcasem in Novigrad , se chinuiau sa il curete. Deci cate 2 bucati de persoana, fiind mai lung decat farfuria.Toata lumea manca , era tuica si vin alb de-al locului, la difuzor muzica sarbeasca si la orizont se zarea orasul Rovinj! Mi-am lasat macroul in farfurie, cu riscul de a mi-l fura pescarusii, care roiau pe deasupra capului si m-am ridicat sa pot contempla din largul marii acest orasel asezat spectaculos , chiar pe malul Marii Adriatice,despre care auzisem atatea lucruri frumoase.

Apoi, mi-am continuat pranzul.Aerul sarat de mare imi facuse pofta de mancare si recunosc acum ca au fost cel mai bun macrou pe care l-am mancat vreodata ! Ne apropiam si mai mult de tarm. Majoritatea turistilor de pe vapor erau in picioare , fiecare dorind sa filmeze si sa fotografieze . Era cam greu, pescarusii dorind cu orice pret sa ramana si ei imortalizati si sa ne aminteasca mereu ca au fost martorii acelui  moment!

Inainte de plecarea in Croatia, un prieten imi spunea ca daca imi place Italia,este aproape imposibil sa nu ador si Croatia ,pentru ca intre ele este o mare asemanare. Recunosc acum ca avea dreptate. Imaginati-va o peninsula rotunda,cu casele zugravite in culori vii, asezate fix pe malul marii, cu un port de yachturi si vase perscaresti, iar in mijlocul ei o biserica cu turnul pana la cer , cocotata pe un deal. Acest tablou extraordinar mi s-a intiparit bine in minte de pe vapor si asa imi va ramane mereu, cand imi voi aminti de acesta zi. Cred ca daca veneam la Rovinj pe sosea , poate nu m-ar fi impresionat atat de mult. Pentru cei care veti ajunge aici cu masina,  e bine sa stiti ca in port exista o parcare destul de incapatoare.

Despre istoria orasului Rovinj, ghidul de pe vapor ne informase sumar ca in secolul al IV lea romanii au construit un castru pe aceasta insula. Apoi locuitorii au trecut sub stapanire bizantina, venetiana, austriaca si franceza. Insula era despartita de restul printr-un mic canal, care cu timpul a fost astupat , iar din secolul al XIX lea orasul vechi devine peninsula. Candva era doar un sat de pescari, traditie care s-a pastrat de-a lungul timpului, ca dovada fiind numarul mare de vase pescaresti din port. Partea rea este ca nu exista plaja cu nisip.

Era inceput de septembrie, dar nu era o zi insorita. Am coborat ! In port era plin de turisti, in general italieni, germani si foarte multi britanici. Exista un aeroport in orasul Pula , in sudul peninsulei Istria si inca unul in Trieste, in Italia,de la care se ajunge destul de repede pe autostrada, prin Slovenia, pe care o strabati in mai putin de jumatate de ora. Ne-am indreptat in partea dreapta, unde mergea toata multimea . Nu am avut nevoie de harta, pentru ca ne-au ajutat indicatoarele turistice ,care erau scrise in doua limbi, croata si italiana : spre centrul vechi, spre muzeul orasului si spre Biserica Sfanta Euphemia.

Muzeul

Era in drumul nostru, l-am remarcat pe partea stanga mergand catre biserica, intr-o cladire veche, zugravita in roz, avand ferestre cu obloanealbe  din lemn. Din  cauza timpului scurt , am hotarat mai bine sa mergem acolo sus, in turnul bisericii si sa putem admira intreg orasul. Nu puteam risca sa intarziem si sa pierdem vaporul, mai ales ca citisem undeva, pe un sait ca cineva chiar a patit asa ceva in Rovinj (se pronunta Rovini).
Ne-am oprit la o banca sa schimbam euro in kuna ca sa ne descurcam mai usor si ne-am continuat drumul. Ca prima impresie, eram entuziasmata de ce vedeam. Chiar foarte multi turisti, forfota, ce mai…un oras viu ! Unii la cumparaturi ,altii doar se plimbau sau leneveau la cafenelele din apropierea portului sau serveau pranzul. Ce ne-ar fi placut si noua, dar mancasem pe vapor si eram contra timp.

Arcul Balbi

Dateaza din anul 1680 , candva fiind poarta de intrare in orasul vechi, dupa ce zidurile venetiene de aparare  fusese daramate. Pe partea dinspre intrare , sus , este stema tuceasca . Pe cealalta, stema Sfantului Marcu , simbolul Imperiului Venetian si stema familiei Balbi, care era o familie de nobili italieni foarte instariti, care au construit in secolul al XVII lea si in Genova Palazzo Reale, unul dintre cele mai frumoase palate din vremea aceea din oras, declarat Patrimoniu Unesco, pe care am avut bucuria sa-l vizitez .
Este un monument important, care la prima vedere mi-a amintit de alte porti din Verona.Deci fara sa vrei, influenta pe care au lasat-o italienii aici si asemanarile intalnite la tot pasul , te duc cu gandul ca Marea Adriatica ce ii departe nu era un obstacol in calea lor. Astazi se fac excursii cu vaporul de-o zi la Venetia din orice port situat pe coasta de vest a Istriei.

Strada Grisia

Arcul Balbi  face intrarea pe strada Grisia , cea mai populara strada pietonala din orasul vechi. Pavajul din piata veche de sute de ani este foarte alunecos si trebuia sa fim atenti pe unde calcam, lucru cam greu de realizat, pentru ca ne fura peisajul. Straduta este ingusta , cam intunecoasa din cauza cladirilor ingramadite si foarte inalte. Majoritatea s-au pastrat asa cum au fost , pastrand aerul acela medieval care-i da tot farmecul.
Pe jos o multime de artisti isi expuneau tablourile, orasul Rovign fiind renumit si pentru ca aici vara se tine Festivalul de pictura in aer , unde vin artisti din toata tara. Pe sus,  rufele erau puse ostentativ la uscat, ca la Venetia. Multe cladiri erau in stare avasata de degradare, dar si asta facea parte din ceea ce inseamna cu adevaratafi in Rovinj. Chiar ai impresia ca esti la Venetia, deosebirea fiind doar ca inghetata nu mai are acel gust deosebit aici.
In rest magazine cu diferite condimente, baruri , terase , cu deschidere catre mici piazzete, iar cu cat urci catre biserica incep magazinele de bijuterii, loc in care barbatii isi cam pierd rabdarea si linistea! Totusi, nu m-a rabdat inima sa nu-mi cumpar niste cercei!

Biserica Sfanta Euphemia

Dupa cum va povesteam mai sus, cladirea bisericii este cea mai inalta din oras, nu doar din cauza inaltimii ei , ci si din cauza ca este construita pe un deal. Turnul campanilla este construit din secolul al XVII lea si are o inaltime de 61 de m, fiind construit dupa modelul campanillei din Piata San Marco din Venetia. In varf este statuia Sfintei Euphemia, care este fixata pe niste rulmenti care se tot invarte in directia in care bate vantul.
Biserica e construita in secolul al XVIII lea si fatada a fost terminata in secolul al XIX lea. In locul ei candva a fost o biserica mai mica , Biserica Sfantul Giorgio, care a devenit neincapatoare , din cauza industriei maritime infloritoare, care aduce multi emigranti. Este cel mai important obiectiv turistic din oras  si cea mai mare cladire in stil baroc din peninsula Istria. Se poate vizita gratuit. Am mai vizitat si in Verona o biserica cu acelasi nume anul trecut.

 

Sfanta Euphemia s-a nascut in Anatolia si la 15 ani a fost arestata si supusa unor chinuri groaznice, din cauza credintei crestine de care nu dorea sa se lepede. A fost ucisa de lei, dar acestia nu i-au sfartecat trupul, care a fost pastrat vreo 500 de ani la Constantinopol, la loc de cinste intr-o biserica, care i-a adapostit moastele pana cand si acolo puterea s-a schimbat si noii veniti au aruncat sarcofagul din marmura cu ramasitele pamantesti in mare. Acesta a plutit mult timp pe apele Mediteranei . In secolul al XII lea, conform legendei si tabloului care se poate admirat in biserica, sarcofagul s-a oprit in vestul Croatiei, in peninsula Istria, fix in fata orasului Rovinj, unde a stat mult timp, din cauza ca nimeni nu-l putea urni din loc.

O minune s-a intamplat  intr-o zi , in 16 septembrie, cand unui copil i-a aparut in vis o voce care i-a soptit ca acest sarcofag ar putea fi miscat daca ar fi tras de 2 vaci. Si asa s-a si intamlat. De atunci locuitorii au hotarat ca acest lucru a fost pentru ei un semn bun trimis si au hotarat de atunci ca Sfanta Euphemia sa devina patroana spirituala a orasului si in fiecare an, in 16 septembrie , se sarbatoareste hramul bisericii.

Interiorul bisericii este impresionant. Exista 3 altare. Altarul central este facut din marmura de Carrara , unde se poate admira statuia Sfantului Giorgio, Sfantului Marco si Sfantului Rocco. In stanga este altarul Sfintelor Taine, iar in partea dreapta altarul Sfintei Euphemia. Undeva mai in spate este sarcofagul de piatra cu moastele Sfintei Euphemia.

Ne-am hotarat sa urcam in turnul campanilla, pentru ca stateam bine cu timpul. Un bilet costa in jur de 2 euro, am platit contravaloarea in kune  si am urcat, intrarea fiind undeva in stanga altarului central. Scarile sunt din lemn, cam lunecoase si  va sfatuiesc sa aveti incaltaminte buna . Locul este cam ingramadit si ne orientam sa nu ne intalnim pe drum cu cei care coborau ca era si mai greu.

Sus erau clopotele imense si ferestre amenajate astfel incat sa nu cazi, si cateva telescoape . Privelistea asupra portului, a orasului si a marii este extraordinara ! Se spune ca atunci cand cerul e senin, se pot zari si Alpii!

Am facut cateva fotografii si am coborat ,dupa care am mai zabovit cateva clipe in biserica ,admirand marea  opera a  arhitectului venetian Giovanni de Dizzi.
Dupa aceea ne-am intors pe acelasi drum, ne-am luat cate o inghetata si ne-am grabit sa ajungem in port ,la vapor.Ne-am luat ramas bun de la Rovinj ,insotiti din nou de pescarusii jucausi. Despre alte orase de la malul marii din peninsula Istria, mai puteti citi daca doriti  despre:Novigrad,   Varsar, Fazana, Savudrija, Porec, Medulin, Pula si Umag.