1 An de Vacanta Reusita

Blogul de calatorii Vacanta Reusita  a aparut in plina iarna, la 31 ianuarie 2013. In zadar am inceput eu demersurile de la 1 ianuarie, asa a fost sa fie, ca el sa se nasca in zodia Varsatorului !

Deci,  astazi, blogul de calatorii Vacanta Reusita a implinit 1an si s-a nascut din marea mea pasiune pentru calatorii. Nu stiu de cand, mai exact, am inceput sa iubesc calatoriile! E posibil sa mi se traga din copilarie, cand in zilele plictisitoare de iarna tot rasfoiam albumul facut de mine cu vederi, pe care le descoperisem prin sertarele de la mobila. Sau poate din vremea  cand ne jucam de-a vacanta cu prietena mea si ne confectionam  corturi din bete de floarea-soarelui si saci de nailon, apoi obligam cainele sa doarma in el! Posibil din taberele scolare, in care serile se terminau cu fel de fel de jocuri la moda, din epoca comunista. Sau poate chiar calatoria era dintotdeauna in ADN-ul meu!

Inainte de a-mi creea blogul aveam in spate o oarecare  experienta de pe alte site-uri, pe care scriam review-uri despre destinatiile turistice pe care le vizitasem, inca din 2007 ( iar numarul lor se apropia de 400). Dar sa ai propriul blog de calatorii mi se parea asemeni cu a-ti construi o casa! Nu era suficient sa ai fundatia, materiale si pricepere, iti mai trebuia si-o mare doza de curaj! Pentru ca e greu sa iesi din zona de confort si e mai usor sa gasesti scuze.

Urmatorii factori m-au ajutat sa ma hotarasc:

1.       Faptul ca aveam un numar mare de vizualizari pe site-urile respective. Deci nu scriam sa citesc doar eu!

2.        Cu toate ca mi-am facut zeci de prieteni acolo, in mediul online , atmosfera nu mai era ca la inceput si pur si simplu nu ma mai regaseam acolo. Deci trebuia sa-mi caut un alt loc.

3.       Au existat cateva persoane care m-au impulsionat, incat acest proiect sa prinda contur, incat mi-au cautat pana si informaticianul care sa-mi creeze blogul, doar sa spun ‘’da’’!

Numele blogului – Vacanta Reusita – il aveam deja in minte. A venit ca ceva firesc, ca o concluzie a tuturor experientelor mele reusite din ultimile calatorii. Chiar aveam si-o pagina de Facebook pregatita pentru el, doar ca numele ei era la plural, nu la singular. Adica se numea ‘’ Vacante Reusite’’.

Si uite c-a trecut deja un an! A trebuit sa invat din mers sa devin blogger!  Parca mai ieri ‘’imi prindeam urechile’’cand ma aflam in spatiul din spatele blogului si umblam  atat de grijulie,‘’in varful picioarelor’’,  sa nu cumva sa stric ceva! Mai am multe lucruri de invatat, pentru ca lumea e tot timpul in schimbare. Faptul ca scriu pe un blog de calatorii, ma obliga, oarecum, sa ma documentez si mai mult in legatura cu zona in care urmeaza sa plec, incat sa inteleg si mai bine cand sunt acolo cum stau lucrurile.Tot timpul in calatoriile mele sunt un pic mai atenta la detalii si incerc sa retin cat mai multe amanunte si nu plec nicaieri fara aparatele de fotografiat.Si vreau sa va marturisesc ca sunt fericita de fiecare data cand dau click si intru pe pagina principala a blogului meu! Exact ca si-atunci cand deschid poarta acasa! Ma simt bine in universul meu, printre amitiri.

Faptul ca am un blog de calatorii, ma ajuta mereu sa gasesc motivatia de a deschide laptopul si de a scrie ceva. Incerc sa redau cate ceva din putinul pe care l-am vazut pe acest pamant, in cuvinte si imagini. Si blogul a devenit noul meu ‘’loc de joaca’’. Sincer, nu mi-as fi imaginat cat timp si cata munca ascunde un simplu articol pe care il citeam inainte pe-un oarecare  blog! Adica un articol mai amplu, nu unul cu 2-3 paragrafe, care seamana mult cu un anunt telegrafic, sau cu o compunere la clasa a 3 a, in care doar pozele stralucesc. Am o imensa bucurie ca am reusit prin intermediul retelelor de socializare, in care-mi promovez articolele, sa imi aduc pe blog si cititorii de pe celelalte site-uri pe care am scris inainte. Si, bineinteles, am noi fani, care intre timp multi dintre ei mi-au devenit si prieteni, atat din Romania, cat si din alte tari.

M-am straduit ca  articolele mele sa atinga in primul an cifra 100! E mult sau putin… nu stiu. Unele sunt mai lungi, au chiar 7-8 pagini, iar altele sunt mai scurte. Nu intotdeuna lungimea conteaza, ci calitatea continutului. Si nu doar calitatea fotografiilor, ci si ce ai vrut sa surprinzi in ele in momentul respectiv. De aceea nu pot sa nu ma bucur  cand unul din articolele mele se afla pe prima pagina in cautarile de pe Google.

Am reusit sa scriu impresii din calatoriile mele prin 20 de tari, pe care le-am vizitat in ultimii ani. De obicei calatorim in familie sau cu prieteni dragi. Problema e ca vara sunt cam lenesa cu scrisul, petrec mai mult timp afara, decat langa calculator. Calatoresc mai mult in anotimpurile calde si nu pot scrie imediat cand ma intorc dintr-o calatorie, pur si simplu pentru ca e necesar ‘’sa se aseze amintirile’’  si ‘’sa se sedimenteze’’.

Pe langa vacantele mele, am incercat pe blog sa mai scriu si despre alte evenimente, traditii  sau festivaluri care au fost in zona de vest a tarii, in care locuiesc. Mai ales ca aici convietuiesc atatea etnii de sute de ani, in buna intelegere. Si sper  din tot sufletul ca am fost de folos. Dar cel mai mult am scris despre Grecia, despre care am o fascinatie aproape bolnavicioasa. Apoi…despre Italia, care m-a cucerit din prima si recunosc ca e cea mai bogata tara in obiective care se afla in patrimonuil mondial UNESCO. Am scris si despre Romania cateva articole, in limita timpului disponibil. Chiar as vrea sa pot face ‘’o magie’’ si sa spun ca am reusit sa scriu chiar tot ce am de scris! Dar acest lucru e greu, sau poate imposibil!

M-am bucurat ca am fost invitata de cateva ori la Intalnirea bloggerilor de travel din Timisoara. Prima oara m-a si amuzat acest lucru, era prin februarie si blogul meu era ‘’cel mai tanar’’, nu avea nici o luna!

Mai tarziu, am participat in calitate de blogger sau de invitat la cateva din evenimentele organizate in Timisoara de ‘’Ghiduri Tursitice’’, in cadrul proiectului intitulat ‘’Povestiri de pe Mapamond’’. La prima editie  Ia care am participat in caliate de speaker, am vorbit unui grup de iubitori de calatorii despre vacanta mea in Insula Capri din Italia. Locuind ‘’in provincie’’, cum ne numesc pe noi cei din capitala, e lesne de inteles ca nu se intampla  prea multe evenimente in turism, ca si la Bucuresti. Dar asta nu-i exclus ca de la Timisoara nu poate izbucni  si-o ”revolutie‘’, care sa poata  schimba lucrurile rele din  turismul romanesc! Glumeam, desigur!  Ma cam preocupa imaginea Romaniei, in urma accidentului aviatic din Muntii Apuseni, in sensul ca strainii vor ocoli si mai mult tara noastra. Adica vor renunta sa-si aleaga o vacanta in Romania, imaginandu-si ca in Carpatii nostri sunt adevarate jungle, in care daca te accidentezi mori pana te gaseste cineva sa-ti acorde primul ajutor.

In continuare va voi impartasi in cateva cuvinte si imagini, cele mai frumoase amintiri din vacantele mele din 2013. A fost un an bogat in calatorii externe, as putea spune.  E si firesc, pentru ca locuiesc la granita de vest a tarii si mi-e mult mai simpu sa merg in Occident. Despre multe dintre calatoriile din 2013  am scris deja pe blog, dar mai sunt si cateva care vor urma. Prima iesire a fost in februarie,  la Carnavalul de la Venetia. Cu toate ca era a 4 a oara la Venetia, a fost altfel! Nu va spun cum, va las sa cititi cele 2 articole, daca cumva nu ati facut-o deja.

Am zburat pana la Treviso,  o senzatie unica, pe care doar zborul ti-o poate da! Apoi m-am cazat in Mestre, un orasel din zona Veneto, foarte aproape de Venetia.

Nu puteam sa nu ma plimb si prin laguna venetiana. Am ales 2 insule in care nu calcasem pana atunci. Pentru ca daca nu stiati , in afara de mare, eu iubesc mult insulele! Nici nu  le mai stiu numarul celor vizitate. De data aceasta am ales insula Lido, pentru a ma bucura de-o plimbare spre seara pe plaja, la malul marii, in februarie. A fost ca o revelatie…

Apoi… insula San Michele, unde isi dorm somnul de veci venetienii.

In aprilie am fost in Statiunea Palic din Serbia si ne-am bucurat de petrecerea unei zile de primavara, la Zoo.

In luna mai, mai spre sfarsit, am plecat in vacanta in Grecia, in Psakoudia,( Halkidiki) cu masina. Am hoinarit toata ziua  si am descoperit o plaja deosebit de frumoasa: Karidi Beach. .

Orasul Polygyros, deosebit de pitoresc.

Si orasul Salonik, pe care demult asteptam ‘’sa-l cuceresc!’’

Am ajuns si-n insula Ammouliani, singura insula locuita din Halkidiki. De doua ori chiar, pentru ca ne-a placut : in mai si-n septembrie..

La sfarsitul lunii mai am ajuns in cel mai vestic punct al tarii, la Beba Veche,  la  borna piramidala, cand a fost evenimentul numit Triplex Confinium, care permitea libera  trecere a turistilor in toate cele 3 tari: Serbia, Ungaria, Romania, pe baza cartii de identitate.

La 1 iunie am ajuns in Muntenegru, cu masina, pentru prima oara, avand cazarea in Budva.

Mi s-a indeplinit un vis vechi de-a ma plimba cu salupa in Golful Kotor.

Am admirat cel mai mare lac din Balcani, lacul Skadar, unul dintre putinele locuri din Europa in care mai traiesc pelicani.

Am fost la plaja in statiunea Becici.

Si am vizitat Sutomore, o statiune foarte popular, situata la doar 6 km de oraşul Bar, în Golful Sutomor.

Am ajuns si in portul Tivat,  unde am admirat ambarcatiunile de lux, pe care nici macar sa le fotografiem nu avem voie.

Si, bineinteles, am ajuns atunci si-n Canionul Tara, cel mai lung si cel mai adanc canion din Europa, aflat in patrimoniul mondial Unesco.

Cand ne-am trezit in canionul Moraca am crezut ca acest peisaj e dintr-un film…

Ne-am plimbat pe Podul Durdevica, peste raul Tara, un pod elegant, cu alura de pod roman si traiectorie curbata, construit in timpul monarhiei iugoslave, dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Orasul Kotor este un amestec unic de farmec natural şi fascinaţie arhitectonică, inclus in patrimoniu mondial UNESCO.

Insula Sveti Stefan, insula fortareata unde se refugiau locuitorii in timpul atacurile otomanilor sau ale piratilor, astazi este proprietate privata. Plaja din stanga este accesibila oricui. O plimbare prin gradina cu maslini batrani, poate fi o adevarata incantare..

Din Muntenegru am ajuns intr-o zi si in Albania, in orasul Skoder, unde nu am rezistat ispitei de  a urca in Cetatea Rozafa, sa vedem orasul de la inaltime si Lacul Skadar.

In alta zi am ajuns si-n Croatia, in Dubrovnik, un loc de vis,din care doar preturile mari te mai trezesc la realitate.

In drumul spre casa am mai facut un popas in Serbia, in statiunea montana Zlatibor.

Am oprit apoi pentru pranz la un han rustic, cu o moara de vant, nu departe de Zrenjanin.

Cum vremea caniculara nu ne dadea pace, treceam granita in Ungaria si ne racoream la strandurile lor.Cel mai des am fost la Mako, la Baile Hagymatikum, un centru SPA de 5 stele.

Apoi la Strandul Kiskunmajsa Jonathermal, din campia central-sudica a Ungariei.

Si la Baile turcesti Alexander, din orasul Hódmezővásárhely. 

Intre timp,  dragostea de natura si de viata la cort ne-a atras  catre Ardeal, in Statiunea Moneasa.

La sfarsitul lunii august, am descoperit Macedonia. Mai exact aflam cum este intr-o moscheie din capitala Skopje si cam cate statui pe metru patrat sunt acolo. Si ce gust are un ceai turcesc, la o taverna din bazar.

Si…pentru ca anul acesta ‘’magia se dubleaza’’,ne-am intors din nou in Grecia. De data aceasta pe bratul Athos, din peninsula Halkidiki, langa  Ouranopolis.  Am tinut neparata sa vad borna de la granita cu statul monahal si chiar am  fost acolo.

Am revazut Portokali Beach, un loc demn de-o pagina de calendar, cu o apa de-un albastru ireal, cu plaje ‘’decorate’’ cu pietre parca facute la strung si cu statui cu sirene, operele unor artisti anonimi.

M-am bucurat de-un apus de poveste la Toroni…si cam atat!

Si de alte moment frumoase la Popasul Predejanie din Serbia. Plus o cina traditionala.

Ajunsi acasa…nu ne putem iesi din ritm, urma Festivalul tobosarilor din Coka, Serbia, in provincia Voivodina si chiar nu doream sa absentam.

Dupa aceea ne-am mai cumintit un pic. Am mai fost tot in Serbia, in octombrie la Festivalul Dovlecilor.

Iar la finalul lunii octombrie era aniversarea casatoriei si am ales sa ne-o petrecem in orasul Kecskemet, din partea centrala a Ungaria, un oras cu o bogata traditie istorica, cu cladiri in stilul Art-Nouveau, un strand termal modern si multe biserici.

Decembrie este luna Targurilor de Craciun. De data aceasta am ales orasul Szeged, din Ungaria si organizarea de anul acesta ne-a surprins in mod placut.

Aici se incheie lista momentelor frumoase din calatoriile mele in anul care  a trecut. Sa dea Domnul sa nu ma plictisesc niciodata sa calatoresc! In 2014 chiar nu am nici un plan stabilit. Dar ma inspir cand vine momentul. Bani sa fie si zile libere! Va multumesc pe aceasta cale tuturor celor care ma sustineti si imi cititi articolele de pe blog.  Dar si pentru fiecare comentariu, like sau share!

                   Georgiana Budur