Cum a inviat turismul in Mokra Gora: Drvengrad, Bela Voda, Sarganska Osimca, Parcul National Tara

Serbia e minunata!Ea a renascut dupa Razboiul Civil, in care s-a despartit de fosta Iugoslavie, devenind una dintre cele mai cautate destinatii de vacanta din Europa de vest! Mokra Gora este  o localitate situata undeva in sud vestul  Serbiei, nu departe de granita cu Bosnia-Hertegovina.

Am ajuns acolo, intr-o dimineata insorita de octombrie, dupa ce am dormit intr-un hotel din apropiere. Cand vii de la Uzice, ajungi in Kremna. De acolo, in stanga se face soseaua spre Zlatibor ,in dreapta spre Tara si inainte la Mokra Gora. La intrarea in sat, ne intampina o multime de afise informative despre atractiile zonei, adica Mocanita (Sarganska Osimca), Izvorul pentru ochi (Bela Voda) si Orasul de Lemn a lui Kusturica (Drvengrad) !

Pe partea dreapta e o biserica tare frumoasa si mica, de lemn, intr-un cimitir! Cateva magazine, si case traditionale, alaturi de altele moderne. Tot pe drepata este si gara, o gasesti usor, pentru ca sarbii stiu sa-si puna in evidenta ce vor! Fiind prea devreme, nu erau inca sositi turistii. Asa ca, am incercat sa descoperim de ce e asa de importanta aceasta gara si sa aflam cat mai multe despre istoria acestui loc! In parcare erau destule masini, deoarece aici sunt multe spatii de cazare, atat la hotelul din gara, cat si la particularii din apropiere. Peste tot vezi afise pentru cazare, scriind ‘’Sobe’’ sau ‘’Rooms’’! In spatele garii, se intinde muntele.

Drvengrad

Poate multi nu ati auzit de Drvengrad, dar de Emir Kusturica, celebrul regizor sarb, cu siguranta ati auzit!Ei bine, cele doua nume sunt nedespartite, deoarece Drvengrad este numele unui sat construit din lemn de Emir Kusturita,  un  Maramures in miniatura, situat cam la 1 km de Mokra Gora.

Drvengrad a fost construit din lemnul adus de pe muntele din apropiere,  pentru fimul’’ Život je čudo’’ (în engleză’’ Life is a Miracle’’) . Tot aici este si resedinta celebrului regizor sarb.

Aici, la Drvengrad, in orasul de lemn, strazile si pietele au nume de artisti sau sportivi, care sunt preferatii lui Kusturica! Piata Maradona, Nicolae Tesla, Nikita Michalkov, etc, sau strada Federico Felini, Bruce Lee, Ivo Andric, etc. Dar multe erau scrise in alfabetul slav.

Dupa restaurant, in Piata Andrei Tarkovski, este o statuie in marimea naturala a unui om, colorata, care seaman izbitor de mult cu Johny Depp. Si toti turistii faceau poze langa ea! Este atat de frumos realizata, incat crezi ca este un om viu si-ti vine sa-i vorbesti!

Pe partea dreapta am vizitat si admirat resedinta lui Emir Kusturica. Este mare si frumoasa, tot din lemn, cu gard traditional, din lemn, dupa modelul locului. In curtea verde cu gazon, mai in spate, mai este inca o casuta mai micuta. Am intrat putin in ea, nu era permis accesul decat intr-un hol, in care erau niste postere, care il reprezentau pe el in concert sau la premiere.

Apoi, aleea pavata cu lemn serpuieste si coboara pe langa bisericuta de lemn, care se umplea de turisti curiosi si curbeaza inspre stanga si de acolo aleea este din bucatele de piatra, nu din lemn. Ajungem in locul ‘’comercial’’ al satului din lemn, unde se vand suveniruri: obiecte de artizanat din lemn, din ceramica, confectii din in si din blana, miere de albina, dulceturi de casa si multe alte dulciuri. Din nou preturi normale, nu exagerate.

Urmeaza un loc de joaca destinat copiilor sub 8 ani, cu leagane si topogane. In apropiere-o supriza- inchisoarea! Din nou intalnim inca alte 2 restaurante. Turisti- erau de toate nationalitatile. La iesire sunt si locuri de parcare acoperite, probabil pentru cei care se cazeaza acolo. Accesul la ele este blocat printr-o bariera.

Sarganska Osimca

Daca ajungi la Mokra Gora, atractia numarul 1 este mocanita! E un centru turistic cu atractii  unice si este foarte popular in Serbia. Poti calatori 2 ore si 20 de minute printre coline, prin tunele, pe calea ferata prin Muntii Sargan, in frumoasa Serbie! Intr-o ora mergi 3,5 km si urci 300 de metri in altitudine!

Zona parca e desprinsa din basmele copilariei. Iar prezenta trenuletului, completeaza imaginea. Am trecut pe la casa de bilete si la informatii, unde am retinut ca o calatorie costa 5 euro sau 500 de dinari. Si ca circula 5 curse pe zi. Alaturi este si o banca. Dar, ca sa intelegeti mai bine, trebuie sa va spun povestea mocanitei: Functiona candva, adica de prin 1924 si lega Belgradul cu Sarajevo. Era deosebit de populara si se intindea pe 3 muntii: Sargan, Zlatibor si Tara. Cu mocanita mergeau turisti, copii de scoala, fermieri, posta, laptele, animale si diferite marfuri. Din anii ’70, din cauza ca devenise neprofitabila, a fost abandonata si s-a dezmembrat. Dar pentru sarbi, ea reprezenta o reintoarcere la bucuriile din anii copilariei.

Mai tarziu, un mare profet din Kremna, a prezis ca peste 30 de ani mocanita va functiona din nou! Si, culmea ca minunea s-a intamplat. In 2001, un grup de pasionati ai locomotivelor cu aburi, au cumparat 4 locomotive si vagoane din Romania, fabricate la Uzina 23August, care ar fi ajuns in mod sigur la fier vechi, pe care le-au reconditionat. Si au pornit o actiune de reconstructie a liniei, la care s-au alaturat cei de Ministerul Turismului sarb si autoritatile de la Calea Ferata Sarba. Renumitul regizor Emir Kusturica, care a construit Orasul de Lemn (la 5 min de mers cu masina de la gara), s-a alaturat si el celor multi. Au intuit cu totii ca vor veni multi turisti in zona si ca in scurt timp zona se va dezvolta dpdv economic.

Au trimis armata sa curete terasamentele, au scos sinele si au inceput reconstructia liniei. Au restaurat cladirile din gara. Este si un magazin de suveniruri, un muzeu, cateva restaurante si o cafenea. Am mai vazut in gara un mic parau artificial facut acolo, cu un pod in miniatura si o moara de apa. In rest felinare si banci vechi, totul foarte frumos, curat si bine intretinut. Cu aer retro. Era ca o reintoarcere in timp, in vremea cand functiona prima mocanita cu aburi, care se mai numeste ‘’Nostalgia’’ sau Sarganka Osimca.

Dupa reconstructia caii ferate inguste, traseul feroviar este remarcabil, o capodopera de inginerie! Privit de sus, are forma cifrei 8, de aceea se mai numeste si Sarganska (de la Muntele Sargan) Osimca (osem, insemand opt). Traseul se parcurge in 2 ore si 20 de minute, timp in care te poti bucura de aer curat, cu miros de brad si poti admira peisajul fermecator de la poalele Muntilor Zlatibor. Este considerata una dintre cela mai frumoase cai ferate din Europa, unde vin turisti din Austria, Elvetia, Anglia si Danemarca. In sezon, aceasta forma de turism este foarte profitabila. Am intrat si noi curiosi in vagoanele de la depou si am vazut ca aveau banci frumoase din lemn, pe jos mocheta si era si un vagon restaurant. Unele erau vopite frumos in verde, altele in negru. In gara mai sunt expuse si alte modele vechi de locomotive, de la inceputul secolului trecut, care dau un aer deosebit garii. Nu stiu sa va spun daca Sarganska Osimca circula si iarna. Abia acum mi-am pus si eu aceasta intrebare.

Bela Voda (Izvorul Alb)

Dar daca treceti vara prin acesta zona, este pacat sa nu faceti o oprire si la Mokra Gora, pentru o plimbare cu mocanita sau pentru un mic popas in una dintre statii, la Bela Voda (Izvorul Alb) , unde veti intalni, de asemenea alte modele vechi de locomotive si vagoane de inaintea anilor ’70, cand era prima cale ferata cu ecartament ingust. Tot acolo este si un club, mai multe terase, un izvor renumit in zona pentru afectiuni oculare si o bisericuta noua, aproape gata. Drumul spre Bela Voda este pe partea dreapta, cand mergi spre Uzice, la iesirea din localitate, mergand printr-o padure foarte frumoasa, pe unde trece un paraias, pe langa care ici colo au mai rasarit cate-o vila noua, langa o casa traditionala. Este o cale ferata cu ecartament ingust. Trenuletul cu aburi strapunge muntele, trecand prin 20 tuneluri si mai multe viaducte si poduri. Are 2 statii de oprire, frumos amenajate si vreo 5 locuri de belvedere. Un cimitir a trebuit stramutat, ca se intinsese peste liniile vechi. Iar o ciupercarie din apropierea unui tunel a fost mutata in alta parte.

Si asa a reinviat turismul in zona. Se aseamana cu mocanita noastra de pe Valea Vaserului. In gara din Mokra Gora, era o locomotiva cu aburi la revizie, in care 2 mecanici lucrau la ea. Sotul meu, mare amator de locomotive cu aburi, a intrat in discutie cu acestia, de la care am aflat toate informatiile de mai sus, dar si urmatoarele. Mi-a placut, a fost ceva nou, ceva inedit, ce m-a trimis cu gandul la alte vremuri si la alta lume. Iar sotul a fost chiar super incantat!

Parcul National Tara

Este una dintre cele mai frumoase zone protejate din Europa!Rog a nu se confunda Parcul National Tara, din vestul Serbiei, cu Canionul Tara, din Muntenegru, care este cel mai mare din Europa si al doilea din lume, dupa cel din Colorado!Pentru cazare, prima data am dormit in apropiere de Uzice, in Bela Zemlja, la Motel M&D, apoi in apropiere de Cacak, la Vila Petrovic si ultima oara, la Zlatibor.Dupa un mic dejun foarte gustos, servit in Drvengrad, primind indicatii pretioase de la chelner, am pornit cu masina catre Tara. Ca sa va faceti o idee, Parcul National Tara este situat in Alpii Dinarici. Puteti ajunge acolo, dupa ce parcurgeti aprox 40 km de la Uzice, iar inainte de a intra in Mokra Gora, este indicator la dreapta catre Tara si Banjina Basta.

Alte distante fata de orase mai importante as mai aminti: 180 de km pana la Belgrad, 240 pana la Novi Sad si 40 pana la Zlatobor. Prietenii nostri care ne-au ispitit cu poze si povestiri din aceasta zona (care sunt ‘’vinovati’’ de conceperea acestui articol , cand se intorc de la mare din Muntenegru, dupa un sejur in Budva, intotdeauna se cazeaza in Zlatibor, pentru cateva zile si de acolo pleaca in drumetii prin apropiere.

Drumul catre Tara cu masina este o adevarata incantare. Cu bicicleta, cred ca este mult mai frumos, dar si mai greu. Dar am intalnit foarte multi ciclisti, fiind o zi  cu vreme superba . Serpentine dupa serpentine, iar soselele sunt de foarte buna calitate si indicatoarele sunt prezente la tot pasul. De la un centru de informare turistica, poti face rost de o harta si de acolo te poti orienta cam ce vrei sa faci in Tara, care are o intindere de peste 19.000 de hectare.

Se gasesc multe pensiuni si in Tara. Am tot oprit si admirat cateva. Poate sunt si campinguri, dar nu am observat. Noi am mers doar in recunoastere in ziua aceea, dar am putut admira privelisti montane unice! Relieful montan este de 800-1600metri. Raul Drina si cele cateva lacuri artificiale – Perucac si Zaovine, va pot face sa va rezervati o zi sau macar cateva ore de relaxare pentru a pescui. Este un climat placut. In Tara peste 80% sunt paduri de brad, molid, fag, alun si tisa. Din 1981 a devenit Parc National, iar din 2002- este in patrimoniu mondial Unesco.

Pe langa frumusetea salbatica a peisajelor, care ne obliga la cat mai multe opriri pentru a contempla si fotografia, Tara mai este renumita pentru cele mai renumite specii de ciuperci otravitoare din Europa, care se gasesc aici. Cele mai inalte varfuri muntoase de aici sunt Zvijezda (1673) si Tara (1544) . Cheile formate de raul Drina sunt un alt obiectiv turistic important, pentru turistii care au mai mult timp la dispozitie decat noi. Platoul Mitrovac este situat la 1080 de metri, iar de acolo se poate vedea Bosnia!  Bosnia care luna viitoare voi avea ocazia sa o descopar, asa cum am visat, fiind inclusa intr-un circuit turistic organizat de noi.Din panourile informative de pe munte am remarcat existenta a 18 trasee turistice. Sunt o multime de specii de pasari pe cale de disparitie (vulturul auriu, vulturul plesuv si soimul calator). Dintre animale, capra neagra, pisica salbatica, ursul brun si mistretul. Care este pasionat de vanatoare, puteti trece si acest loc ca pe o viitoare posibilitate.

In Parcul National Tara sunt si cateva sate. Am dorit sa mergem sa vedem Manastirea Raca, o manastire veche din secolul al XIII lea, dar nu ma nimerit drumul. Cand ne-am dat seama eram in alt sat si am oprit sa mai discutam cate ceva despre zona cu niste sateni. De la ei am aflat ca in Perucac este si o cetate medievala si ca sus, pe platou, daca ajungem putem intalni si cai salbatici.

Iarna, am inteles ca este doar o singura partie de schi aici, destul de scurta, dar ne recomanda statiunea Kopaonik, care are 44 de partii de schii, fiind una dintre cele mai accesibile, dar si foarte renumita nu doar in Serbia, ci si in Europa, situata la altitudinea de 2000 m.

Cum arata Tara iarna? Nu stiu decat din fotografiile altora. Poate-am sa aflu intr-o zi si-o sa va spun si voua!Fiind o zi de toamna insorita, am intalnit foarte multi turisti care urcau sau coborau din Tara, majoritatea sarbi. M-a impresionat ca la ei nu se practica iesirea la un gratar, ca la noi, care a devenit sport national, de la primul colt de iarba iesit, pana cand pica zapada! Deci nu fumuri de gratar, nu manele, nu corturi insirate pretutindeni pe pajisti. Dar asta nu inseamna ca sarbii nu stiu sa se bucure, dar o fac in felul lor! Vreau sa adaug faptul ca in toata zona am admirat faptul ca peste tot domneste curatenia!

O zi in Tara a fost pentru noi un bun prilej de a petrece cateva ore respirand aer curat, admirand muntii maestuosi si impaduriti, crestele golase, platouri ametitoare, izvoarele jucause, pesteri, mici cascade, campurile cu ierburi salbatice cat si o mare diversitate de arbori, plante si animale!

Sunt convinsa ca multi dintre voi cand vedeti subiectul Serbia aveti unele suspiciuni, datorate situatiei politico- militare din ultimii ani, dar in prezent aceasta pare relativ calma. Serbia isi da silinta sa redevina in gratiile internationale, sa devina o destinatie de vacanta de exceptie, atat vara, cat si iarna, chiar daca nu are iesire la mare. Pentru mine, este o tara a contrastelor, cu multe atractii si o ospitalitate de neegalat.