Eram pentru a patra oara la Venetia si doream sa descopar alte locuri decat cele deja stiute. Am stat doar 3 zile, la inceputul lunii februarie, in timpul Carnavalului de la Venetia. Printre locurile in care imi doream sa ajung, este si vestita Piata de Peste de la Rialto. Citisem despre ea pe internet, am vazut chiar si cateva videoclipuri. Ma miram cum de n-am dat intamplator de ea, daca se afla langa Podul Rialto, unde fusesem de atatea ori!
Zilele trecute vizitasem Muzeul de Muzica Antonio Vivaldi, Muzeul de Istorie Navala si unele insulele din laguna venetiana si acum doream mergem din nou la carnaval, dupa ce vizitam Piata de Peste. Podul Rialto este cel mai cunoscut si cel mai vechi pod din Venetia, care traverseaza Canalul Grande, datand din anul 1591. Este inalt de 7,50 m si este destul de lat, avand trei benzi. Cea din mijloc este, de fapt, o strada comerciala, plina de magazine de suveniruri. Podul Rialto este unul dintre simbolurile Venetiei.
In Venetia, oras inconjurat de ape, eram ferm convinsa ca pestele si fructele de mare constituie ingredientele de baza ale bucatariei venetiene.
Pe internet nimeni nu scria exact unde anume se afla Piata de peste. Si nu, nu este o piata plutitoare! Peste tot era descris ca piata se afla la unul din piciorul podului. Si eu imi imaginam ca se afla in partea cealalta a Canalului Grande, adica in partea mai turistica, unde este gara si Piata San Marco. Cu vreo 2-3 zile inainte de plecare am aflat ca, de fapt , este in partea opusa, la celalalt picior al Podului Rialto, unde locuiesc venetienii si sunt mai putine obiective turistice ca in partea opusa.
Era luni! Stiam ca trebuie mers de dimineata, ca dupa ora 14 piata se inchide si asa ca ne-am facut planul ca dupa micul dejun sa luam vaporetto de la Piazza Roma si sa coboram la Podul Rialto, ca sa prindem deschis, apoi sa mergem sa vedem in Piazza San Marco ce mai e nou la carnaval.
Dupa ce am coborat , am traversat podul si am tot mers vreo 5 minute in cautarea vestitei piete. Deci informatiile de pe internet nu-s chiar corecte, nu se afla chiar la piciorul podului, mai intai treci pe o strada plina de magazine cu suveniruri, pe Strada Ruga Dei Oresi si apoi , undeva pe dreapta se afla Mercato del Pesce al Minvto.
Cand am ajuns…surpriza! Piata de peste este inchisa lunea! Doar piata de legume-fructe de alaturi functiona si aceasta e la fel ca orice piata de acest gen. Suparati pe situatie, am plecat cu gandul de a reveni a doua zi negresit si am vizitat Biserica San Giacomo di Rialto, care ne-a iesit imediat in cale.
A doua zi, iarasi de dimineata, dupa micul dejun, am ales un alt drum catre Piata de peste, la sfatul receptionerului de la Hotelul Apogia Sirio , din Meste, unde eram cazati. Adica din Piazza Roma, sa mergem pe jos, pe stradutele labirintice ale Venetiei, pe partea cu piata, nu cu gara, urmand indicatoarele de ”Rialto”.Recunosc ca mi-a placut mult aceasta parte necunoscuta mie a Venetiei. Cred ca in 15 minute am fi ajuns, daca nu ne-am fi oprit de atatea ori sa facem fotografii.
Cunoscuta Piata de peste se afla in cartierul San Polo, la sud de Cannaregio. Este cea mai veche zona a Venetiei, a carui denumire provine de la biserica din apropiere, San Polo. Este un cartier linistit, plin de restaurante , de palate cu o arhitectura fermecatoare si cu biserici vechi. Am trecut o multime de poduri, am ajuns la casa marelui dramaturg Carlo Goldoni si am admirat fatada Sc. Grande di San Rocco.
Drumul ne-a scos, undeva, dupa Podul Rialto, chiar la statia de gondole, dupa care am mers un pic paralel cu Canal Grande si am ajuns langa pod .Restul drumului e cel pe care-l stiam de ieri.
Piata de peste e destul de mare, frumos amenajata, unde in general vindeau doar barbati. Pescarii priceputi aduc o multime de specii de peste si fructe de mare la mal si dis de dimineata si se pregatesc sa vina la piata pe canalele inguste cu barcuta, sa-si aseze marfa cat mai frumos pe tarabe, pe un pat de gheata, cu multe ornamente din verdeata, ca sa atraga atentia vizitatorilor si a cumparatorilor.
Multi erau gura-casca , precum noi. Adica turisti veniti la carnaval, care chiar daca ar fi cumparat ceva, nu aveau unde-l prepara! Asa ca pescarii-vanzatori erau invatati cu turistii care doar se minunau de marfa lor, fara sa le faca vanzare!
Fiecare produs avea eticheta cu numele si pretul. La acea ora matinala cand am ajuns noi nu erau foarte multi cumparatori, dar stiu ca de aici se aprovizioneaza zilnic cele mai bune restaurante venetiene.
Pretul incepea de la 4 euro si urca …
Totusi , nu-mi imaginam cand vand ei atatea kg de peste si fructe de mare! Fiind iarna, nu pot spune ca se simtea aproape deloc miros de peste, cum ar fi fost vara! Erau atat de frumos expuse produsele, de parca pescarii visase noaptea ca vin eu cu aparatul si le fac poza la fiecare!
Nu intentionez sa va enumar aici cate sau ce specii de pesti erau aici, pentru ca am pregatit 70 de fotografii, care va vor da mai multe informatii decat mine. Important e ce am simtit eu acolo…ca i-as fi degustat pe toti! Citisem undeva ca vara, mai pe la pranz in mijlocul pietei exista si posibilitatea de a servi la grill din aceste produse, ba chiar si un pahar de vin alaturi. Dar acum era februarie si era si prea dimineata si nu erau aglomerat.
O idee grozava era daca avem inchiriat un apartament si sa ne aprovizionam de acolo si un sejur intreg sa mancam doar produse din peste si fructe de mare. Una e sa-l vezi in farfurie gata preparat la restaurant si alta e sa ti-l alegi dupa placul tau, daca se poate si viu.
Am plecat de acolo, dupa ce ne-am tot minunat de cate bogatii ascund adancurile marii, dar suparati ca nu le-am si gustat! Am mai vazut in multe locuri din alte tari astfel de piete, dar recunosc ca aceasta e cea mai mare si cea mai aprovizionata.
Nu stiu daca Piata de peste din Venetia este sau nu un obiectiv turistic, dar stiu ca sunt multi ca mine care ar dori sa o gaseasca si informatiile erau putine si amestecate, adica greu de gasit pe internet.
Va las cu pozele!Si cu oftatul:))
O varietate atat de mare de peste si de fructe de mare tot in Italia am vazut, intr-un supermarket de langa Pastrengo…Daca nu in Italia, atunci unde?…
Asa este, toata peninsula este inconjurata de ape! Dar atata peste la un loc eu, sincer, nu am mai vazut!Am stat vreo doua ore sa ne uitam la ei si nu ne venea sa mmai plecam!
NU văd decât haleală cu specific pescăresc 😛 aşa că NU mai vreau la Veneţia deloc acum !!!
Nuuu? Tii post?
Mama, mama ce de pescarie pe-aici!!!….Sincer, te felicit atat pt. impresii, cat si pt. multitudinea pozelor, dar ma intreb: la cate poze ai facut si cat ai „inspectat” acea piata, nu ti-a venit rau de la mirosul „apetisant” al acelui loc??? chiar daca multe dintre ele ma tenteaza si pe mine, gatite in prealabil, eu, una, nu ma vad facand acolo atatea plimbari printre tarabele intesate de bogatia apelor….Esti rezistenta, nu gluma!!! 🙂
Ileana, era frig si nu se simtea nici un pic de miros de peste in piata, care oricum era acoperita , dar avea anumite laturi deschise, deci aerul circula. Ne-am invartit pe acolo mai mult de o ora, pentru ca ceea ce vedeam …ne lua ochii !!
Cum nu am simtit nici un pic de miros de peste, nu am simtit nici miros neplacut pe canalele p din Venetia,cum spuneau altii pe aici. Si am fost de 4 ori la Venetia si eu chiar sunt foarte sensibila ca capitolul” mirosuri” !
Nici o masa fara peste si nici o zi fara a iesi din peste-ra vietii noastre cotidiene, blindata cu termopane si beton
Corect, Calin 🙂