Plaja Egremni – un paradis pierdut?

Dupa cele 10 vacante petrecute  in  Grecia  stiam  ca acolo exista  o bogata activtate seismica, dar nu m-a impiedicat niciodata acest fapt in alegerea vreunei vacante pe litoralul grecesc. Din contra, chiar am trait doua experiente, in 2008, intorcandu-ma din insula Zakynthos si in 2014, fiind chiar pe plaja din Nea Vrasna. Senzatia e greu de descris, cum e sa stai pe plaja si sa simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare. Mai greu e pentru creier, pana constientizeaza.

In ultimii ani insula Lefkada din Grecia a devenit o destinatie foarte cautata de catre turistii care isi doresc o vacanta la Marea Ionica. Acest lucru se datoreaza faptului ca in insula te bucuri deopotriva de munte si de mare, dar mai ales pentru ca in Lefkada sunt cateva plaje de o frumusete incredibila. Sau erau…pentru ca in luna noiembrie 2015 intr-o saptamana in Grecia  au fost 5  cutremure cu magnitudini cuprinse între 3,7 şi 6,5 , care in Lefkada au avariat multe case, au luat doua vieti si  a distrus in totalitate una dintre cele mai frumose plaje de aici- plaja Egremni.

Acesta veste m-a intristat profund, deoarece 3 ani consecutivi mi-am petrecut vacantele in Lefkada si sunt printre primii care am incurajat turistii sa aleaga aceasta destinatie turistica foarte putin promovata in Romania pana prin 2008, scriind si incarcand fotografii din insula pe diferite site-uri. Pentru mine  denumiri ca : Egremni, Capul Dukato, Kalamitsi, Milos, Porto Katsiky, Agios Nikitas, Agiofili…. nu sunt doar simple cuvinte de memorat, ci sunt amintiri de nepretuit, chiar daca timpul se scurge atat de repede.

In cautarea de vesti noi despre plaja  Egremni si cutremur, am tot deschis 2-3 pagini pe Google, cu n-spre sit-uri , care publicau ’’telegrafic’’ vestea cutremurului  copiata de la unul la celalat. Ba chiar  intr-un articol  erau poze cu alte plaje din insula, nicidecum  plaja Egremni, care era subiectul .Tocmai de aceea m-am hotarat sa scriu acest articol si sa incarc cateva fotografii, pentru cei care nu au ajuns inca acolo si stirile de la televiziuni sau din presa sunt prea sumare si realizate mecanic  de autori care nu au fost acolo si scriu numai din auzite.

Pentru cine nu stie, insula Lefkada se afla in partea de vest a Greciei si este legata de continent printr-un pod mobil. Este scaldata de Marea Ionica, care in partea de vest are o culoare ametitor de albastra, din cauza stancilor albe care  sunt  la mal . Plaja Egremni se afla tot in partea de vest a insulei, numarandu-se printre cele mai frumoase plaje din lume, fara exagerari, in anumite topuri  realizate prin voturi de CNN şi Trip Advisor. Este o plaja pe care daca ai vazut-o, cu greu o poti uita!Prin urmare, cei care au ajuns in Lefkada, sunt adevaratii turisti plimbati,  iar cei care au reusit sa vada plaja Egremni sunt printre cei fericiti. In vacantele noastre aici din 2009, 2011 si 2012 am ajuns de fiecare data la Egremni. In randurile de mai jos va voi povesti cum a fost de fiecare data.

Egremni se afla in apropiere de plaja Porto Katsiky, dupa cateva stanci. Se ajungea tot prin localitatea Athani, plaja este foarte aproape de soseaua principala ce face legatura intre plaje. Accesul se poate face cu masina, care va trebui s-o lasati un pic mai sus, in parcarea cu plaja. Nu stiu cat costa, pentru ca noi am fost de 3 ori si nu era nimeni sa ne incaseze.

Mi-e atat de greu sa vorbesc despre Egremni la timpul trecut! Ma simt ca la funerarii….Era o plaja deosebita, iar Marea Ionica privita de sus, mereu parca tremura! E greu de explicat, dar la Egremni arata altfel, intr-un fel  impresionant si unic, din cauza curentilor.  Pentru a ajunge jos, de la nivelul soselei,  trebuia sa cobori 350 de trepte, pana la nivelul marii. Nu am renuntat  pentru ca a meritat si se coboara si urca usor, nici nu simteai, facand   2-3 mici pauze. Dar si pentru ca era o provocare, iar eu ador provocarile. Mai ales cele turistice!

De ce coborau turistii cele 350 de trepte?Pentru sentimentul pe care il puteai trai cand ajungeai jos ,inconjurat de acea mare frumoasa albastra, cu valuri inspumate, strajuita de stancile inalte care acum au picat!Pentru faptul ca aici nu ajungea orice turist, doar temerarii si iubitorii de natura si frumos !Pentru faptul ca pentru cateva ore aici,  sau pentru o zi , chiar aveai impresia ca  ai reusit sa ajungi in paradis!

La paradisul de care va vorbeam mai sus trebuia sa ajungi dupa  ora 11 dimineata, pentru ca fiind  peretele muntos la baza plajei, soarele abia atunci ajungea  aici. Prima data am venit dimineata, devreme, cand nici soarele nu ajunsese  se escaladeze stanca ca sa ajunga la noi. Era o plaja mare si lata de vreo 2-3 km, cu pietre mari cat oul, albe si foarte bine slefuite, care aici intr-adevar m-au deranjat rau la talpi. Apa era  adanca de la mal, nu o recomand nicicum familiilor cu copii. Marea , uneori era nervoasa, fiind curenti puternici si cand intri in ea, daca nu-ti infigeai bine picioarele in nisip, riscai  sa  fii daramat. Se adancea destul de repede, cel putin asa era  ultima oara cand am fost noi. Dar pe plaja era ata de frumos! Prima oara cand am fost la Egremni erau doar 3-4 cupluri pe plaja. Va puteti imagina asa ceva?

Chiar mi-am amintit ceva nostim de atunci. Leneveam pe plaja impreuna cu prietenii nostri cu care ne petreceam vacanta acolo, dar mereu cu ochii la linia orizontului nesfarsit. Nu-mi mai amintesc  exact ce a fost in sticla, dar devenind goala, doar cu dop, ne-a venit iute o idee! Ne-am scris fiecare pe acelasi bilet  numele, adresa , data si  locatia,  cu textul : ’’In  amintirea acestei  frumoase zile de vacanta si a faptului ca suntem impreuna, acolo, intr-un  colt de paradis’’! Apoi am rulat frumos biletul sa intre-n sticla, am pus dopul  si  i-am dat drumul pe apa!Apoi, ne-am  tot uitat dupa ea pe mare minute in sir, pana s-a indepartat in larg. Poate vezi zambi citind, spunand ca sunt copilarii, dar noi eram atat de mandri de isprava noastra, cum numai in vacanta poti face astfel de nebunii! Ma intreb si acum, daca- o fi adus-o curentul inapoi, la mal sau poate a dus-o valul departe si cineva necunoscut a gasit sticla! Dar o sa mor intrebandu-ma!

A doua oara am ajuns in iulie, dupa-amiaza tarziu,  cu putin timp inainte de apus. De mult  ne doream sa putem vedea si asfintitul aici. Ne-am pregatit sa coboram cele  350 de trepte. Asa este accesul la majoritatea plajelor din vest, din cauza ca relieful este muntos aici. Acces greoi, dar nu imposibil! Din nou cu niste prieteni, mari iubitori ai Greciei. Deja eram cam obositi.  Dimineata ne trezisem de la 4, in insula Corfu, sa prindem primul fery-boat catre Igumenitza. Iar de acolo pana-m Lefkada n-a mai fost mult. Apoi, toata ziua am hoinarit prin soare. Dar ne-am adunat toate fortele si am coborat. Nu e atat de greu, pentru ca sunt cateva refugii, mai faci o pauza, mai prinzi puteri, mai arunci o privire de unde ai coborat, una la cat mai ai, mai  faci niste fotografii  si ….uite-asa.

Jos, ne astepta aceeasi   plaja intinsa si lata, o plaja salbatica, cu pietricele albe foarte bine slefuite si o mare de vis! Jos nu era decat un bar, cu un decor foarte rustic. Se puteau inchiria sezlonguri si umbrele. Ne-am grabit si cum am ajuns pe plaja, soarele deja se si pregatea sa apuna! Era cu un deget deasupra marii, la linia orizontului, undeva catre Italia.  Plecase majoritatea turistilor, doar cativa ca noi mai asteptau asfintitul. Nu am mai  intrat in apa decat cu picioarele, facusem destula baie la Porto Katsiki. Ne-am asezat in sezlonguri si ne-am bucurat de spectacolul soarelui la apus, la Egremni, astazi ….un lucru imposibil de realizat. Dupa ce  soarelui s-a ascuns in mare si aparatele noastre foto au ramas fara curent, ne-am luat adio de la acesta plaja rupta dintr-un rai si ne-am grabit sa urcam cele 350 de trepte, pana mai era lumina. Ne-am descurcat bine in final si marturisesc sa de data aceasta ca  nu eu am fost ultima!

Am revenit  la Egremni in iunie, anul urmator, pentru a treia oara. Venisem cu alti prieteni si vroaim sa le aratam si lor paradisul albastru. Era amiaza, o caldura sufocanta si am parcat mai sus, apoi am coborat doar pana la primele trepte si ne-am multumit sa o admiram de sus, pentru ca timpul era scurt, urmand sa mergem langa Vasiliky, in Pondi, sa vedem stelute de mare, iar  acolo soarele apune mai repede ca in alte locuri, pentru ca sunt alti munti catre apus. Si atunci a fost ultima oara…

Sincer, nu pot sa cred ca Egremni- paradisul albastru  este un paradis pierdut!Dar, cum in viata nimic nu-i intamplator, sa ne bucuram ca seismul nu a lovit Egremni vara, in plin sezon turistic, cand plaja ar fi fost plina si catrastrofa era una de proportii. Ma intreb, totusi, dupa acest cutremur, nu s-a mai format, intamplator si cu totul natural, vreo alta ‚’’Egremni’’ ?Un pic mai in stanga sau o mila marina mai la dreapta???

Eu sunt convinsa ca lucrurile nu vor ramane chiar  asa dupa cutremur!Nu va fi prea usor, dar am incredere in greci ca isi vor aduna fortele si ca pana vara viitoare  vor repara in primul rand soseaua care facea posibil accesul la plaja Egremni, plaja disparuta. Apoi vor cara una cate una stancile si bolovanii cazuti pe plaja si vor face o alta scara. Daca nu…. vreun topogan, sa lunecam se sus direct in mare! Ei stiu sa faca turism cu succes .

Da,  Grecia are ce arata!

Iar Marea Ionica e cea mai frumoasa!