Restaurantul Trofej – un bun pretext de a reveni in Serbia

Restaurantul Trofej nu este doar un loc pentru a servi masa sau a servi ceva de baut, ci este si un loc placut de odihna si relaxare. Stiam de el de vreo doi ani, din povestile unui prieten sarb, din orasul nostru, care nu o data oprea acolo, in drumul lui catre Belgrad.

Localizarea         

Restaurantul Trofej se afla in localitatea Stajicevo,  nu departe de Ecka, in partea de est a provinciei Voivodina din Serbia, in Banatul sarbesc. Orasul Zrenjanin se fala la doar 10 km distanta, iar Belgradul la 60 km.  Este usor de gasit, deoarece restaurantul de afla chiar la soseaua care leaga cele doua  orase si sunt panouri informative, incat  chiar veti dori sa opriti acolo  macar o data. In apropiere se afla si Rezervatia Naturala Carska Bara. Adica in traducere ‘’Balta  Tarului.’’

Terasa restaurantului

La intrare este o parcare destul de incapatoare, care la ora aceea era aglomerata, pentru ca era  duminica si multe familii din Zrenjanin venise aici, la pranz. Moara de vant vizibila de la sosea ii da un  plus de farmec si parca te si ispiteste sa opresti si sa vezi ce este dincolo de gard. Si chiar ai ce vedea.

Restaurantul Trofej functioneaza din anul 1994 si este foarte rustic. Un loc in care iti vei dori sa revii cu siguranta! Noi am ajuns acolo in plina vara, in iunie, cand veneam de la mare, din vacanta petrecuta in Budva, Muntenegru. Pentru ca drumul era cam solicitant si pentru ca mai si ploua, am ramas sa dormim la intrare in Serbia, in statiunea montana  Zlatibor. Se facuse ora pranzului si inca mai aveam destul pana acasa si oricum nu ne astepta nimeni cu masa pusa si ne-am gandit sa oprim la hanul cu moara de vant , cum il numeam eu, pe care il vazusem de anul trecut cand am fost la Belgrad.

O ‘’mare’’ de flori

Dupa ca am ocupat loc si am dat comanda chelnerului, cu specificarea ca suntem cam grabiti si rugam sa tine cont de aceast aspect, am incercat sa descoperim ce este in jur. In primul rand flori, flori si iar flori. Flori de toate culorile, in cele mai ingenioase ghivece si jardinière. Flori si in care vechi ornamentale, inconjurate si ele de mult spatiu verde.

Restaurantul

Destul de spatios, avand capacitatea de 130 de locuri, iar terasa de 200 de locuri, dupa spusele chelnerului. Nu doar terasa era rustica, ci absolut totul, cu exceptia pavilionului cu reclama la bere  ‘’ Calsberg’’, care mai era din zilele noastre si care ne facea umbra. Pe peretii din camerele interioare am admirat o multime de trofee de vanatoare, plase de pescuit si foarte multe fotografii si picturi cu aceasta zona, in urma , poate, cu un secol. Si mobilierul era la fel de rustic. Multe, foarte multe butoaie, de toate formele si marimile. Din bucatarie veneau fel de fel de arome, care mai de care mai apetisante. Dar preparatele la gratar le faceau afara si tot acolo si painea pe vatra si turtele delicioase. Ador mirosul de paine calda!

Loc de joaca pentru copii

In imediata apropiere a restaurantului se afla cateva leagane, si alte casute speciale, labirinturi si balansoare . Si mult spatiu verde.

Gradina Zoologica

Pentru ca restaurantul este amplasat intr-un spatiu generos, proprietarii s-au gandit si la cei mici cand vin aici insotiti de parinti sa nu se plictiseasca si au infiintat o mini Gradina Zoologica, in care au si un mic lac artificial, cu un pod rustic din lemn si o multime de casute nostime. Am vazut cerbi, cocosi, struti, rate. In grajduri sunt  cai de rasa si ponei si exista chiar si un traseu pentru echitatie.

Satul etnic Tiganjica

De existenta lui nu eram informata si chiar am fost surprinsa! Aleile de la iesirea terasei restaurantului duceau chiar la casutele frumoase, construite si ornamentane rustic, dupa modelul caselor din Banat, in urma cu 100 de ani. Casele sunt construite din material natural: lut, nisip, paie si chirpici si au grinzi vechi de o suta de ani. Exista chiar si un magazin in incinta satului etno. Banuiesc faptul ca te poti caza acolo, pentru ca in afara de faptul ca au dotari rustice, exista si confort, casele avand baie proprie, LCD si aer conditionat. Exista 6 dormitoare: single, duble, triple si chiar un apartament.

Muzeul in aer liber

Adaposteste peste 400 de exponate. Cei pasionati de asa ceva in mod sigur vor petrece acolo cateva momente si, poate, vor uita ca li se raceste mancarea sau li s-a dus spuma de la halba de bere! Sunt obiecte folosite in urma cu un secol de locuitorii din aceasta zona, la munca campului sau prin gospodarii.

Mancarea

Am fost 4 persoane si am comandat ciorba de peste, fasole si peste prajit. Totula fost la superlativ. Si preturile decente, daca stau si ma gandesc, poate prin jumate cat as fi platit pe acelasi meniu in Ungaria, la unul dintre hanurile pescaresti pe care le frecventez. In Serbia foarte rar am vazut femei care sa lucreze in sala, la restaurant. Doar barbati si de obicei de varsta mijlocie. Ca bauturi au o multime de vinuri locale si de export si se mai lauda si cu un brandy local, pe care fiind la drum nu am avut niciunul ocazia sa le degustam. Pe langa preparate culinare pe baza de peste,  se mai pot comanda si din vanat, pui, porc sau mici. Tocana de porc mistret cu cartofi natur este una dintre preparatele traditionale. La sfarsit de saptamana canta si formatia .

Concluzia

 Totul e la superlativin acest complex : mancare buna, muzica faina, atmosfera calda! Chiar as mai vrea acolo, dar sa ma duc cu timp, fara sa ma grabesc. Din orasul nostru  in 2 ore putem ajunge. Poate la primavara, ca sa pot descoper si Rezervatia Naturala Carska Bara din apropiere. Gasim noi un eveniment, sau un pretext, daca nu ….il inventam!