Am ajuns in Corniglia in prima noastra zi in Parcul National Cinque Terre, cautand cu disperare cazare. Se afla chiar in mijlocul zonei Cinque Terre, fiind al treilea sat, indiferent de unde vei incepe numaratoarea. Este cel mai bine pastrat din cele 5 sate si face parte din Comuna Vernazza! Aici am avut noroc si am gasit cazare.
Cu trenul din Venazza ajungi in Corniglia in doar 5 minute, iar pe jos intr-o ora si 30 de minute, pentru ca sunt 4 km. Corniglia e un loc minunat, format din 3 laturi: o parte acoperita de vita de vie agatata de stancile inalte, o parte o stanca inalta de 100 de metri, deasupra marii, iar pe ultima latura sunt case.
Este singurul sat din Cinque Terre care nu are iesire la mare, fiind cocotat pe stanca. Este cel mai inalt dintre ele, e micut si linistit si are un aer traditional care te cucereste. Aici, totul pare ca sfideaza timpul si mai ales gravitatia! Satul dateaza din epoca romana si se intinde de-a lungul drumului principal ’’Fieschi Road’’ si aici traiesc doar vreo 300 de oameni. Casele sunt mai mici, una peste alta, majoritatea cu vedere la mare, iar strazile foarte inguste, doar pentru pietoni. Si temperatura e un pic mai scazuta aici, ca in restul celorlalte sate.
Tot aici se afla o veche fortificatie genoveza, care dateaza din anul 1556, pe o stanca cufundata in mare si Oratoriul din secolul al VIII lea. Biserica Sfantul Pietro, este atractia pricipala din sat si dateaza din anul 1334. Se afla in apropierea cazarii noastre, iar clopotele ei ne-au trezit de dimineata. Si cantatul cocosilor!
Corniglia, aflandu-se la inaltime are avantajul de a putea oferi o panorama deosebita asupra golfului. Cu toate ca este un sat micut, avea cateva restaurant magazine de artizanat si chiar si-un bancomat. Are 2 plaje bolovanoase, iar cea mai renumita este Plaja Guvano.
Pentru cine doreste sa faca traseul dintre sate pe jos, este indicat sa-l faca in sensul cum am incercat eu sa-l descriu aici, nu invers, deoarece e mult mai usor sa cobori cele 382 de trepte cate sunt de la Corniglia catre gara, decat sa le urci. De la gara daca doresti sa ajungi in sat si nu ai chef de urcat Lardarina (acesta aste numele celor 33 de scari din caramida, cu 382 de trepte) poti lua autobuzul, care costa 1,50 euro, in cazul in care nu ai cumparat cardul de-o zi. Atat era pretul cand am fost noi acolo.
Noi am coborat Lardarina, care era chiar in apropiere de restaurantul La Posada, unde servisem micul dejun. Este un drum foarte frumos, de sus se vede gara si marea. Pentru cei care obosesc, sunt cateva banci pentru un mic popas. Mi-a placut foarte mult aici, mai ales ca pentru noi era inceputul traseului pe jos. Apoi am mai mers o bucata de drum usor, catre gara, putand admira in voie casele pline de flori ale locuitorilor. Gara din Corniglia are 3 randuri de linii si nu era aglomerata la acea ora matinala cand am plecat noi. Cea mai aglomerata gara era cea din Manarola.
Despre aceste’’ 5 pietre pretioase’’ ascunse pe Riviera Italiana, mai puteti citi pe blog, in articolul Cinque Terre- primele impresii, cat si despre Manarola, despre Vernazza, despre Riomaggiore si despre Via dell’Ammore.
Un comentariu