De ce doream sa vad San Marino?
Poate din curiozitate…poate vreun moft! Adevarul este ca vazusem multe videoclipuri despre Republica San Marino si mai si citisem cate ceva pe blogurile de travel, la care s-a mai adaugat si farmecul legendei formarii acestui mic stat si in final ….n-am mai rezistat.
Cum sta treaba cu Republica?
Astazi , Republica San Marino este una dintre cele mai mici state independente din Europa si din lume . Are doar 60 km patrati si se afla in Muntii Apenini, undeva in partea centrala a Italiei, deci se invecineaza din toate partile doar cu Italia. Limba oficiala este tot italiana si moneda este tot euro. Au cea mai veche constitutie, care este din anul 1600! Dupa Vatican si Monaco, ar fi al treilea stat dintre cele mai mici din Europa. Are suprafata de doar 60 km patrati si 30. 000 de locuitori. Capitala se numeste tot San Marino. Au drapel si stema proprie. Nu se afla in UE. Este inclusa in Patrimoniu mondial Unesco si atrage anual foarte multi turisti. Este cea mai veche republica din lume, datand din anul 301. Deci…este cu mot in frunte si era si normal sa fiu curioasa sa vizitez, macar vreo 2 zile Serenissima Republica di San Marino.
Numele de San Marino, vine de la Marinus, care era un cioplitor de piatra dalmatian, care strabatuse Marea Adriatica împreuna cu colegii sai de credinta, si de munca, inca din vremea imparatului Diocletian pentru a scapa de persecutie. Aici, pe Muntele Titano, dupa ce a trecut Adriatica din Dalmatia, a construit cu propria sa mâna, de la fundatie pana la tiglele din piatra, o capela de piatra. El a mai cioplit din stanca exterioara a muntelui un pat de piatra .In jurul lui s-a format o mica asezare , pe varf de munte,care trezea invidia multora. Ei traiau aici izolati din fortele proprii, considerand ca nu au nici o obligatie fata de altii. De aici a incoltit idee de libertate si pentru altii.
Eram in vacanta prin Italia, cu masina si ne intorceam din insula Capri. Am traversat muntii din partea vestica a Italiei catre est si am reusit sa ajungem aici, aproape pe inserat. Deci am ratat asfintitul spectaculos , vazut de la altitudinea de 750 de m, din Serenissima Republica di San Marino. Drumul prin munti a fost frumos, dar foarte pustiu. Sate razlete si masini putine, dar soselele erau de foarte buna calitate . Intrarea in San Marino este libera, nimeni nu ne-a cerut nici un act de identitate. Am remarcat doar faptul ca suntem deja acolo, citind pe un indicator ,asemanator celor de la noi, cand intri intr-un alt judet.
Se poate ajunge si cu avionul, aeroportul din Bologna fiind la 50 km , iar cel din Rimini la doar 14 km, sau cu masina pe Autostrada A14 Bologna – Ancona, intrand dinspre Rimini. Cu autobuzul din Rimini se ajunge destul de repede, un bilet dus-intors costa 8 e/pers.
Unde dormim in San Marino?
Odata ajunsi in San Marino am dat o tura cu masina prin oras si apoi am oprit sa ne cautam cazare. Era sfarsit de octombrie, deci extrasezon si multe dintre hotelurile care vara erau pline , acum erau inchise. Dupa cateva cautari fara rezultat , satui de vorbit la interfon cu persoane necunoscute, la diferite vile, fiind indrumati de receptionerii care nu mai aveau camere libere, am avut norocul sa gasim o camera dubla la Albergo Panoramic. Pretul era acceptabil, 69 de euro cu mic dejun inclus.
Ce facem in San Marino?
Dimineata devreme, imediat dupa micul dejun , am si pornit ‘’sa cucerim ‘’ San Marino! Am inceput chiar de la Palazzo Publico, construit in stil neo-gotic, locul unde ajunge inevitabil orice turist . Pozele nu mi-au iesit chiar grozave, pentru ca la acea ora matinala soarele nu era unde ar fi trebuit! Acest palat somtuos, ridicat din 1884, adaposteste Guvernul, Consiliul mare si este si Sediul capitanilor regenti, care sunt 2 si sunt alesi pentru 6 luni. Tot aici se afla intr-o aripa a Manastirii Capucinilor inchisoarea, care din 2011 este goala, ca un adevarat paradox, fiind considerata a fi cea mai libera inchisoare din lume!
Fain loc, am stat cateva minute contempland imprejurimile palatului, apoi ne-am fotografiat la Poarta San Francesco si am urmat indicatoarele turistice de pe zidurile vechi de piatra. Am continuat plimbarea noastra , ajungand in cateva minute la Basilica Dell Santo. Dupa cum spune denumirea, este inchinata lui San Marinus, intemeietorul acestui stat independent. Este o cladire impunatoare, pe treptele carei m-am oprit sa-mi trag sufletul, pentru ca nu e usor sa cuceresti San Marino. Il inteleg perfect pe Marinus, cioplitorul in piatra de ce a ales sa traiasca pe varf de munte, independent, unde sa nu ajunga chiar orisicine asa usor. Basilica este construita din secolul al XIX lea si are 7 altare. Este interzis fotografiatul. Dar m-am facut ca nu observ si am facut 2-3 fotografii, altfel …cum m-ati fi crezut voi ca am fost acolo?
Masina am lasat-o undeva in parcarea dinaintea zidurilor cetatii. Era gratuit, dar doar pentru o ora. Sanmarinezii pot parca si in Centrul Istoric, turistii doar inainte de zidurile cetatii. Din parcare si doua optiuni: urcarea treptelor sau cu funicularul, care dateaza din 1932. Noi am luat-o la picior, aveam o zi intreaga la dispozitie si chiar doream sa savuram din plin momentele petrecute aici. Cetatea este un adevarat loc de patrimoniu pentru intreaga omenire. De sus, intr-o parte vezi toata Riviera Romagna, iar in cealalta Republica veche. Oprim sa facem fotografii si nu ne mai saturam sa admiram privelistea ce se deschide ochilor de la inaltimea cetatii. Totul este impecabil, de la curatenie, vegetatie, linistea locului si atmosfera medievala. Este imposibil sa te ratacesti in San Marino, mai ales ca in orasul vechi accesul cu masinile este interzis.
Nu erau multi turisti, era o atmosfera placuta , mai ales sus, fara masini, scutere si motoare. Rataceam fara o tinta pe stradutele pavate cu piatra , unde chiar si bancile erau tot din piatra si ne gadila narile mirosul de pizza si de busuioc de la terasele din apropiere. Ne minunam de orice amanunt, cum numai in vacanta o poti face! In primul rand cum de a rezistat in timp acest petec de pamant nu a fost inghitit de Italia?Cum de buticurile lor nu au taxe?De cati ani or fi copacii aceaia atat de grosi? De ce au un adevarat cult pentru Garibaldi urmasii lui Marinus? Si ce nostim arata numerele de inmatriculare de la masinile lor !!!
O alta atractie turistica importanta din oras o constituie cele 3 fortarete, pe care le zaresti usor de pe autostrada , care apar si pe stema tarii . Cea mai vechi dintre ele este Guaita (construit in secolul 11), apoi urmeaza Cesta (secolul 13) si Montale (secolul 14). Sunt construite fiecare pe cate unul din cele 3 varfuri ale Muntelui Titano. Cred ca de aici provine si denumirea unei prajituri traditionale sanmarineze’’ Tre Monte’’!Privelistea de sus, din turnuri , mai ales cand este senin n-am s-o pot uita prea curand! Urcand plina de incantare catre turnuri , mi-a venit in minte imaginea Cetatii Neamtului, pe care am vizitat-o de ori si pe care o consider la fel de frumoasa! In schimb, nu stiu daca moldovenii lui Stefan erau atat de priceputi ca si sanmarinezii in trasul cu arbaleta!
Bucataria lor se bazeaza in primul rand pe paste facute in casa, cu sunca, branza si sos, fasole cu sorici si bineinteles pizza. La desert as aminti unul cu cireşe lăsate în vin roşu, servite cu un sortiment special de pâine. Nu puteam parasi San Marino fara sa dam o tura si prin magazine! Sincer, nu mi s-au parut atat de ieftine produsele , cum se tot vorbea. Poate un pic pretul la carburant, in rest cam tot ca-n Italia.La capitolul suveniruri puteai alege timbre, obiecte de artizanat, monede, ceramica lucrata manual, bijuterii, ciocolata , vin de-al lor, sabii si armuri cavaleresti.
Nu mi-am luat decat cateva vederi, o sticla de vin Sangiovese si o bratara de argint foarte draguta. Erau muti vanzatori din Republica Moldova si unde am intrat am putut vorbi romaneste cu cineva.Principalele activitati economice acolo sunt din turism si afaceri bancare. San Marino mai este numita patria paradisului fiscal 🙂 !
Nu am reusit sa vizitam nici un muzeu, am preferat aici sa simt pulsul strazii . Mi-a placut foarte mult in San Marino. De cate ori imi amintesc acele doua zile petrecute acolo, imi vine in minte atmosfera aceea de cetate medievala si cele 3 turnuri cocotate pe varfurile Muntelui Titano. Cred ca mi-ar place sa mai am ocazia sa mai revin acolo. Preferabil ar fi in 3 septembrie , cand este Ziua Republicii si pe un stadion vechi, din timpuri stravechi are loc atunci un concurs de spade si un mare carnaval al hainelor de epoca.
Este unul dintre putinele locuri unde m-as intoarce la nesfarsit 🙂
Si eu !
si eu :))
Si tu ai fost ”Hai-hui prin San Marino”?