Dubrovnik, o destinatie medievala de lux

Am ajuns in Dubrovnik, intr-una din zilele in care eram in sejur in Muntenegru, in Budva. Erau si excursii organizate din Budva la Dubrovnik, dar am ales sa mergem cu masina. Dar se poate ajunge aici si cu avionul, aeroportul aflandu-se da 20 de km distanta. Dupa ce am strabatut Golful Kotor( despre care voi scrie in curand pe blog) , in scurt timp am ajuns la vama cu Croatia. Intre vama din Muntenegru si cea din Croatia este o distanta cam mare, lucru mai rar intalnit de noi pana acum. Am calatorit in jur de 2 ore  si iata-ne din nou in Croatia, de data aceasta pe Coasta Dalmata, deci in partea de sud. Anul trecut am petrecut o alta vacanta  in partea de nord a Croatiei, mai exact in Umag, in peninsula Istria, pe care am vizitat-o aproape in intregime si cateva impresii de calatorie puteti citi si aici, pe blog.

Imi place Croatia doar  sa o vizitez , pentru ca la capitolul plaje  Grecia o intrece de fiecare data. Despre Dubrovnik vazusem o multime de fotografii , dar nu prea reusisem sa citesc mare lucru. Poate ca e mai bine, pentu ca asa avea sansa sa ma surprinda  mai mult. Nu prea imi suna mie  prea frumos cuvintele: Dubrovnik, Nicosia, Sarajevo, etc…pentru ca sunt locuri in care s-au dat lupte grele candva si denumirea lor si acum rasuna grav in urechile mele!

Ne apropiam de intrarea in oras.  Au sosele excelente,sa stiti! Am hotarat sa oprim intr-o parcare situata undeva, mai sus si de acolo se zarea superb orasul. Si am oprit sa ne tragem un pic sufletul , sa mancam cate un sandwici si sa facem cateva fotografii. Eram fericiti ca am ajuns, din nou, in Croatia!  Aerul de munte ne inviora si de undeva din apropiere parca  mirosea fain, a rozmarin . Si daaa, chiar erau o multime de tufe de rozmarin langa parcare. Intram in oras si observam indicatorul de la intrare cu denumirea localitatii si ma incearca  usor  un sentiment de dezamagire. Dupa cata reclama se face  Dubrovnik-ului, denumindu-l chiar ‘’Perla Adriaticii’’, ma gandeam  ca merita la intrare mai mult  decat un indicator minuscul, ca in orice sat de pe Coasta Adriaticii!

In stanga mare si-n dreapta munte! Deja era ora amiezii si ne gandeam ca vom avea suficient timp sa vizitam Stari Grad-ul. Gasirea unui loc de parcare cat mai aproape de portile cetatii este o adevarata aventura. Sunt multe parcari amenajate, dar totusi insuficiente. Pretul difera si el in functie de cat de aproape este de intrare. Am reusit dupa cateva ture sa gasim un loc in parcarea din zona 2, cu 10 kuna /ora. Am ramas la masina si sotul s-a dus sa caute unde sa schimbe euro in kuna.

Putina istorie

Dubrovnikul este situat la poalele Muntelui SRD,  acolo unde marea formeaza locuri de o frumusete aparte. Inca din cele mai vechi timpuri acest oras a prosperat prin comertul marin, fiind recunoscut a fi chiar o putere importanta la Marea Adriatica, alaturi de Venetia, Amalfi si Genova. Am reusit de-a lungul timplui sa vizitez si aceste locuri,dar din pacate nu am reusit sa scriu prea mult pe blog despre ele. In anul 1667 orasul a fost zguduit de un cutremur foarte puternic, in urma caruia s-au daramat foarte multe contructii importante si monumente istorice.

 In anii’90 , o alta nenorocire s-a indreptat asupra lor, in timplul Razboiului croat de independent, cand  80 de zile au fost atacati de peste tot , dinspre continent, de pe mare sau chiar din aer. Atunci au pierit 92 de civili si 129 de soldati. Au fost atacati cu aproape 2000 de bombe. Si totusi orasul a renascut vazand cu ochii, dar …daca noi am uitat , fiti siguri ca ei nu reusesc sa faca acest lucru niciodata.

Din 1979 Dubrovnikul face parte din Patrimoniul mondial, cultural si natural Unesco. Este o statiune importanta si un port  la Marea Adriatica, in regiunea Dalmatia, din sudul Croatiei si o destinatie turistica foarte cautata ,  inclusa in majoritatea circuitelor turistice din zona cu autocarul si chiar in unele itinerarii ale vaselor mari de croaziera,  care pleaca din Italia si se indreapta catre Grecia , Turcia sau Israel.

Daca Croatia este o destinatie ‘’premium’’ , Dubrovnikul , un adevarat  muzeu in aer liber, poate fi numit o destinatie medievala de lux.  Stiam din proprie experienta ca locurile foarte turistice si orasele mari intotdeauna te cam scutura de bani. Pe langa toate acestea, Dubrovnikul este  un loc renumit si pentru ca aici au trait o multime de pictori, scriitori, poeti si savanti de renume.

Orasul Vechi ( Stari Grad)

Ador orasele medievale la nebunie! Cum am trecut de portile orasului , paseam intr-o alta lume. Orasul pare incremenit in timp si aveam impresia ca sunt cu sute de ani in urma! Doar aparatele de aer conditionat montate pe zidurile vechi si telefoanele mobile care sunau m-au trezit la realitate! Mi se parea imens acest oras inconjurat de ziduri si, ca sa nu ma pierd, mi-am luat cateva puncte de reper. Uimirea mea crestea cu fiecare pas cu care inaintam. Vroaim sa vad tot si in acelasi timp sa si fotografiez! Eram undeva sus de tot si trebuia sa coboram pe niste stradute din piatra foarte inguste si abrupte. Ici colo cate un magazine de suveniruri , care deasupra firmei aveau  ghirlande impletite din foi de dafin uscate, sau cate o mica terasa, unde turistii flamanzi luau pranzul. Clopotele bateau, la una dintre bisericile de jos. Cateva rufe spalate erau puse sus, la uscat in vazul turistilor, deasupra capetelor noastre, ca un sport national, exact la ca in  Burano, Italy. De fapt, senzatia ca sunt in Italia nu m-a parasit nici o clipa, tot timpul cat am stat acolo, atat de mare este asemanarea! Explicatia asemanarii ar fi ca majoritatea operelor realizate in cetate sunt semnate de artisti italieni!

Strada Stradun

Intrarea in Cetatea Dubrovnik se face prin mai multe porti. Strada principala se numeste Stradun. Din ea pornesc perpendicular alte strazi mai inguste care fac legatura cu celelalte strazi paralele. Dateaza din secolul al XIII lea  si este cel mai bun loc de a simti pulsul orasului. Este destul de lunga ( 292 m) si pavata cu marmura lucioasa si lunecoasa, lustruita de pasii milioanelor de turisti. Ma intreb daca pe vreme de ploaie nu cumva se transforma rapid intr-un adevarat patinoar?! Cladirile cu etaj multe sunt aproape identice si majoritatea au la parter spatii comerciale. De obicei sunt magazine cu suveniruri, terase sau cofetarii. Arhitectura cladirilor este de fapt un amestec de stiluri : baroc, gotic si renascentist.

Acum cand m-am obisnuit cu orasul mi-e foarte simplu sa povestesc, dar acolo tot ma orientam pe unde am venit, ca sa stiu sa ma intorc, pentru ca mi-l imaginam cu mult mai mare  decat este! Chiar cunosc un caz cand cineva nu a mai stiut sa ajunga la masina , in parcare! Intr-un final , la capatul strazii Stradun, undeva pe partea stanga , langa Fantana lui Onofrio,  am gasit un Birou de informare turistica de unde am primit  o harta si atunci am stat mai relaxati. Studiind harta am inteles ca noi am intrat prin poarta Ploce, pentru ca  poarta Pile, era in apropiere  de Biroul de Informare Turistica, langa care se afla si un schimb valutar. Tot de acolo ne-am cumparat si bilete pentru urcarea pe zidurile cetatii. Scump, dom’le scump!!!  11 euro, aproximativ, ca sa pe plimbi pe zidurile de aparare si sa vezi modelul tiglei mai nou sau mai vechi, in functie de care au scapat sau nu bombardamentului din anii ’90. Si rufele puse la uscat ale croatilor care au locuinte in cetate!

Zidurile Cetatii Dubrovnik

 Ca sa poti merge pe ziduri si sa inconjori cetatea , acest lucru se face doar intr-un singur sens, adica invers acelor de ceasornic. Am tot gafait pana am urcat scarile numeroase si sus, da, o priveliste incantatoare! Mai ales cand am ajuns in dreptul Strazii Stradun, iar oamenii erau atat de mici, vazuti de sus, ca niste furnici. Recomand urcarea pe ziduri, doar dupa ce ati vizitat Orasul Vechi, ca sa va fie mai usor sa recunoasteti obiectivele turistice , vazute de sus.

Zidurile au forma de poligon neregulat , sunt printre cele mai bine intretinute vestigii istorice  din Europa  o lungime de aproximativ 2 km,   inaltimea de 2, 5 m , iar grosimea in partea cu marea de 1-3 m si inspre oras 4-6 m. Au fost construite in perioada dintre secolele VIII- XVI  si au  15 bastioane si 19 turnuri. Programul de vizitare este de la 8-19.Un bilet costa cam 11 e, in kuna.

Steagul Croatiei l-am observat in foarte multe locuri sus, pe ziduri.  Nu era atat de aglomerat  , la ora aceea, cum am vazut in alte fotografii. In unele locuri, eram doar noi.Se pare ca in acea zi nu opreau vasele de croaziera pline de turisti, in portul din Gruz. Sau poate ca plecase deja. Am auzit ca uneori vin 5-6 vase de croaziera si atunci e groaznic de aglomerat. Se sta la coada si la taxi, ca sa ajunga inapoi in port la ora stabilita! Pentru cine este interesat, am aflat ca din portul Gruz pana in Orasul Vechi o calatorie cu taxiul costa 10 e si asta ar fi varianta cea mai rapida, apoi autobuzul turistic Cabriobuz si autobuzele obisnuite.

Portul Dubrovnik

Dupa ce am inconjurat cetatea si am admirat culoarea marii si orasul propriu zis vazut de sus, am facut o multime de fotografii si am coborat, undeva in apropierea portului si ne-am asezat sa ne racorim la una din terase cu un suc si o cafea. Portul e micut, incadrat de palmieri si are  ambarcatiuni  de toate felurile. Se pot face mici excursii in zona,  chiar si cu barcute cu fund de sticla, pentru cei care au mai mult timp decat am avut avut noi. Biletele se pot cumpara fix din port, de la ghisee.  Ca sa ajungi in portul din cetate, se poate iesi  prin Turnul Clopotnita. Dupa aceea am vizitat alte obiective turistice care mi-au iesit in cale, nu neaparat in ordinea in care le voi descrie aici.

Catedrala Adormirea Maicii Domnului

Am urcat multe trepte si cand am intrat era chiar slujba. Am stat putin si am fotografiat cam pe furis, sa nu deranjam. Este o biserica inalta, luminoasa, decorata frumos, cu ferestre inalte si ziduri albe. A fost reconstruita in stil baroc in 1673, dupa cutremur , de catre arhitectul roman Andreea Buffalini.  Poate de aceea seamna mult cu bisericile catolice italiene. In altarul principal exista una din picturile lui Tizian, denumita ‘’Ridicarea la cer’’ . Catedrala adaposteste craniul lui Sfantul Blaise , ocrotitorul Dubrovnik-ului si o bucata din crucea pe care a fost rastignit Issus. O alta bucata am retinut din vacanta mea in Cipru, ca se afla in Biserica din Omodos.  Alaturi , in Trezorerie,  se afla pastrate  peste 200 de relicve. Cand m-am uitat la poze, am recunoscut-o dupa statuetele frumoase cu sfinti,  care impodobesc fatada bisericii.

Palatul Sponza

Este una dintre cladirile care au rezistat cu bine cutremurului. Prin anii 1500 functiona ca punct vamal. Astazi adaposteste Arhivele nationale. Este o combinatie reusita intre doua stiluri: cel renascentist si cel gotic. M-au impresionat mult forma ferestrelor. Toata lumea se fotografia in fata palatului.

Turnul cu ceas

Se afla langa Palatul Sponza  si il poti zari de peste tot, din cetate, pentru ca are 31 de m . Este construit din secolul XV , daramat si reconstruit in anul 1928. Mie chiar  mi-a fost un punct de reper. Domina prin inaltimea sa chiar si Columna lui Orlandi, cea cu steagul Croatiei in varf. Iar Columna lui Roland  are niste statui verzi care lovesc clopotul la ora fixa.

Manastirea Dominicana

Este o cladire mai veche si avea exteriorul cam stears. Am remarcat-o mai intai de sus, apoi am trecut pe langa ea la coborare . Nu am reusit s-o vizitam, pentru ca era incuiata  si oricum, erau destul 3 biserici pentru o singura zi! Am citit acum si am aflat ca ea adaposteste si un muzeu de arta cu lucrari foarte valoroase.

Manastirea Franciscana

Se afla langa Poarta Pile, pe strada Stradun. De fapt,  este un complex, ce cuprinde biserica,  gradina, o galerie, Muzeul Farmaciei, unde aici inca mai functioneaza cea mai veche farmacie din Europa si o biblioteca, cu un numar impresionant de manuscrise si editii rare. Cladirea impunatoare, abia o cuprinzi in poze, construita in stil baroc, prin secolul al XIII lea,  impodobita cu sculpturi deosebite, a fost si tinta in Razboiul  sarbo-croat  din anii’90, dar din fericire toate lucrurile valoroase s-au salvat la timp. Am vizitat doar biserica si este deosebit de frumoasa.

Palatul  Rectorilor

Dubrovik-ul  in evul mediu se numea  Ragusa si era o republica maritima, un oras-port infloritor avand comertul in Mediterana drept indeletnicire principala. Daca Venetia era condusa, candva, de un doge, Dubrovnik-ul era condus de un rector , sau cneaz , cum se mai numea. Acesta este palatul celor care de-a lugul timpului au stat la carma orasului dintre ziduri, incepanad din anii 1441, cand era Palatul Consiliului Major. Astazi palatul gazduieste Muzeul de Istorie si cateva manifestari culturale .

Biserica Sfintilor Salvatori

Se afla pe strada Stradun, in apropierea Manastirii Franciscane, si are o arhitectura asemanatoare bisericilor din Spania. Este o biserica in stil renascentist, care a avut norocul sa supravietuiasca cutremurului. Este cu fata la strada Stadun si este prima biserica in care am intrat si abia am aflat cum se numeste ca la intrare nu am vazut denumirea. Acolo se tin unele concerte sau expozitii.

Fantana lui Onofrio

Este un izvor circular, cu 16 cismele, construit cu influente romane. Mi-a atras atentia din prima clipa si am intrebat imediat un trecator ce este acolo. Nu-mi imaginam ca poate fi o fantana, avand aceasta forma. Am luat si noi apa de acolo, pentru ca este potabila si sosind acasa m-am pus pe studiat. Asa am aflat ca in timpul Razboiului cu sarbii din anii ’90, fantana a servit drept rezerva cu apa . Este o constructie foarte veche,  din anul 1438, opera  realizata de catre arhitectul italian Onofrio della Cava si ca a facut parte din reteaua de apa a orasului Dubrovnik.  Foarte talentati  italienii astia! Pentru mine nu e doar o fantana, ci un monument!

Biserica Sfantul Blasie

Se afla in apropiere de Palatul Sponza, tot pe strada Stradun si se mai numeste si Biserica Sfantul Vlaho, in limba croata. Este construita intre anii 1705-1717 , in stil baroc, de catre arhitectul Gropelli. Adaposteste, printre  alte valori si statuia de aur a Sfantului Blasie, patronul spiritual al orasului Dubrovnik. Este considerata a fi una dintre cele mai frumoase si importante biserici din Croatia. Este o placere sa stai pe trepte, sa privesti trecatorii si sa asculti acolo cum bat clopotele !

 De stiut

Dubrovnik-ul se poate vizita in orice anotimp. Dar in lunile iulie-august este cel mai mare eveniment artistic din Croatia  –  Festivalul Dubrovnik, cu scene amenajate in aer liber si multe surprize.

Se poate urca pe Muntele SRD, pe jos, cu autobuzul sau cu telegondola, unde este un punct foarte bun de belvederede unde se poate admira orasul vechi, orasul nou si insulele din jur. Tot acolo se poate vizita  si Muzeul Razboiului de Independenta sarbo-croat.

In concluzie

Mi-a placut ca e liniste, fara masini, in cetate accesul fiind doar pietonal.  Nu stiu nimic nici  despre viata de noapte, pentru ca ne-am grabit sa ajungem in Muntenegru, unde aveam cazarea, dar ce n-as fi dat sa pot vedea cum luminau  felinarele frumos decorate! Nu am vizitat nici un muzeu si nici plaja nu am facut!

Cam atat despre obiectivele turistice vizitate! M-am bucurat ca am putut  simti pulsul orasului ! Ca m-am ratacit  pe aleile mici si fermecatoare, care sunt perfecte pentru o plimbare romantica, in aceasta cetare fortificata , plina de viata, scaldata de razele azurii si de Marea Mediterana. O imbinare perfecta intre nou si vechi. Totusi, daca nu ar fi Orasul Vechi, Dubrovnik-ul ar fi doar  o statiune oarecare de pe coasta Adriaticii. Mi-a placut mult aceasta zi, dar nu cred ca voi mai reveni. Dubrovnik-ul costa…. si in definitiv este asemanator cu alte orase de la Meditarana pe care le-am vizitat in Croatia, cum ar fi Porec ,Rovign, Pula sau Umag.

La plecare ne-am bucurat ca ne-am incadrat in timpul pentru care aveam  biletul de parcare si am si pornit la drum. La iesire din Dubrovnik catre Muntenegru se desprinde din sosea o banda cu un singur sens care duce la in loc splendid de belvedere, la fel de frumos , poate, ca cel de sus, de pe Muntele SRD. Acolo ne-am intalnit cu un turist din Germania,  cu motocicleta, aflat intr-un circuit , care vazand numarul masinii a venit sa ne povesteasca ce minunatii a vazut la noi in tara si a dorit sa se fotografieze cu noi. Isi scrisese pe motor toate orasele prin care a trecut in acest circuit! De acolo, de sus, am mai aruncat inca o privire cetatii scaldate in razele soarelui, care se pregatea de apus si ne-am grabit sa ajungem sa luam fery-boat-ul din Golful Kotor ca sa ajungem mai iute in Budva.