Imparatia apelor minerale de la Vatra Dornei

In urma cu mult timp mai fusem intr-o vacanta in statiunea Vatra Dornei, dar aveam sa constat cu tristete ca amintirile mi s-au sters, doar una singura mai a ramas, aceea a parcului cu veverite. E adevarat ca lucrurile se mai schimba , la fel si locurile, iar timpul scurs este inevitabil sa nu-si puna amprenta si asupra noastra.Pentru ca revenisem in Bucovina, pentru a treia oara, de fiecare data la intervale de 10 ani, m-am gandit  intr-una din zile sa vizitez Vatra Dornei, considerata a fi Perla Bucovinei. Aveam cazarea in Pojorata. Am plecat imediat dupa micul dejun si ploua marunt, dar aveam speranta ca poate va iesi si soarele. Eu sunt tare norocoasa cand e vorba de vreme, mai ales cand sunt in vacanta.Drumul este deosebit de pitoresc, plin de serpentine, cu dealurile inverzite, acea nuanta de verde crud ireal de frumoasa, care mi-a ramas pentru totdeauna in minte. La fel si tarcurile de oi, amenajate in panta , casele traditionale si soseaua  extraordinar de buna , care  te invita sa tot opresti in punctele de belvedere sa tot admiri peisajul si sa faci fotografii.

Ajunsesem la  Mestecanis , de DN 17, situat in judetul Suceava,  intre Pojorata si Iacobeni. Obcina Mestecanisului  atinge inaltimea cam de 1400 de m  si este o adevarata incantare sa calatoresti pe acest traseu, mai putin pentru sofer, care nu se poate bucura in egala masura  de peisaj ca si ceilalti pasageri. Din acest motiv aici am oprit pentru prima ‘’sedinta foto’’  , dar si pentru a admira soseaua pe care am venit si frumusetea curbelor ‘’ac de par’’  pe care le-am lasat undeva, in urma si a naturii care aici s-a intrecut pe sine prin ceea ce a creeat.

Despre cat era de placut aerul de munte, in Tara Dornelor, in acea dimineata de septembrie, dupa ploaia care se oprise….e cam greu de povestit! Va spun doar ca ne lua tot timpul foamea si somnul si ca in Bucovina nu-i de mers fara sa te ingrasi. Nu doar aerul este extraordinar si iti creste brusc apetitul, dar si bucataria bucovineana este o mare ispita pentru fiecare dintre noi. Sotul meu tocmai se lasase de curand de fumat, dupa o activitate indelungata si practica acelasi mod de alimentare  ca al bebelusilor, adica la 2-3 ore trebuia sa avem ceva in rucsac , in cazul in care eram pe munte si nu era vreo terasa cu mirosuri imbietoare, care sa-l faca sa se opreasca.

Ne apropiam de Vatra Dornei. Se afla in Depresiunea Dornelor , la altitudinea de 800 de m si face legatura intre Moldova si Transilvania. Se afla la confluenta a 3 ape: Dorna, Bistrita si Negra Sarului. E atestata documentar din secolul al XVI lea, cand era doar un mic catun si se numea simplu-Dorna. Apoi, din secolul al XIX lea, locul a devenit important din cauza apelor minerale vindecatoare. Aici se poate trata reumatismul si afectiunile cardiologice.

Mai este renumita pe langa puterea tamaduitoare a apelor minerale si pentru sporturile de iarna, aici organizandu-se in fiecare iarna, in luna februarie  festivalul ‘’ Serbarile zapezii’’. In rest, se pot face drumetii usoare sau ascensiuni montane si te poti odifni si relaxa.

Dupa ce am cautat un loc de parcare , am gasit cu greu unul in apropiere de centrul vechi al orasului si am pornit sa descoperim orasul pas cu pas. Cu toate ca aici imi petrecusem candva primul meu concediu, pe vremea BTT-ului, am gasit aici un oras cu totul nou pentru mine. Un oras pe care nu-l pot asemana cu niciunul din Romania. Poate un pic cu  statiunea Baile Herculane, influenta austro-ungara simtindu-se prezenta si aici in primul rand in arhitectuta constructiilor vechi de la inceputul secolului trecut, majoritatea declarate monumente istorice.

Prin mijlocul orasului trece raul  Dorna, iar paralel cu ea este calea ferata .  Gara, o constructie veche , cu o arhitectura impresionanta, nu la fel ca cea din Baile Herculane, dar tot frumoasa. Este  inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava  , datand de la inceputul secolului trecut, mai exact din anul 1902, cand s-a dat in folosinta si calea ferata si a sprijinit silvicultura și industria de prelucrare a lemnului. Mai tarziu, in 1910, a fost data in folosinta cealalta gara, clădire monument istoric  , Vatra Dornei Bai.

Cum am trecut podul peste Raul Dorna, pe celalalt mal , privirea mi-a fost atrasa de-un alt monument  istoric important, din pacate aflat in stare de ruina. Este vorba de Cazinoul din Vatra Dornei, care dateaza tot din aceeasi perioada cu gara, adica din 1898 si in spatele lui se afla Parcul balnear.

Este simbolul orasului Vatra Dornei si  a fost un loc celebru la inceputul secolului al XIX lea. De-a lungul timpului, Cazinoul a avut mai multe intrebuintari: sala pentru jocurile de noroc, sala de spectacole si concerte, sau a fost clubul in care se intalneau muncitorii in perioada comunista pentru sedinte. In  timpul razboiului, cazinoul  a fost folosit de armatele naziste în scopuri militare.

Aici veneau cu trenul turisti bogati  italieni,evrei, unguri si germani, iar de la gara erau luati cu birja 2 pasi pana la cazinou,  cei pasionati de jocurile de noroc. Pentru cei norocosi la joc, exista un tunel secret pe unde sa plece, cu scopul de a fi protejati  de eventualele jafuri. Cei care-si pierdeau averea se aruncau de la Podul Franz Iosif, de pe Dorna sau isi zburau creierii cu pistolul.

 Aceasta cladire este printre cele mai vechi din statiune, construita dupa modelul cazinoului din Baden- Baden si inaugurat chiar de imparatul Franz Iosif al Austriei  , zace astazi printre mormane de moloz, in asteptarea unei soarte mai bune. Daca ar fi restaurata, ar da un farmec aparte locului in care este amplasata. Din 1918 Cazinoul este proprietatea Bisericii Ortodoxe.

De la Cazinou, am pornit catre Primarie, iar alaturi de ea este  un turn inalt si alb, unde este Muzeul de etnografie, o cladire veche din anul 1897 si aceasta este declarata monument istoric.

Dupa caceea am ajuns la Piata Agroalimentara. Aici la mare cautare erau ciupercile, de diferite soiuri si marimi. Ne-am cumparat cateva gogosi calde, pentru ca n-aveam cum sa rezistam mirosului apetisant si ne-am continuat plimbarea. Am ajuns la Catedrala Sfintei Treimi, situata in apropierea parcului. Am descoperit si unde este Muzeul de istorie.

Nu departe de Primarie se afla Biserica Catolica, construita din anul 1905, din necesitate, pentru ca pe atunci  Imperiul Habsburgic primise o parte din teritoriul Moldovei de Nord si majoritatea erau de aceasta religie. Biserica are hramul in 6 august, cand se sarbatoreste Schimbarea la fata lui Isus. Din   pacate astazi numarul credinciosilor catolici este in scadere , majoritatea emigrand in Germania, ramanand cativa polonezi,  germani, ucraineni și români. Biserica este functionala, zilnic se oficiaza liturghii.

 Dupa aceea am mers in Parcul Central, rezervatie dentrologica,  care este asezat pe zeci de hectare, avand alei lungi care urca din centru pana la cota 1300 , pe Dealul Negru. Pe alei sunt banci frumoase, cu model vechi, casute de pasarele, diferite specii de arbori importanti, locuri de joaca pentru copii  si izvoare cu apa potabila de unde multi oameni vin cu sticle sa-si ia apa potabila. Pe marginea aleilor erau plantati alti braduti .Pe alte alei exista o serie de busturi ale unor personalitati istorice , care au vizitat statiunea balneara Vatra Dornei de-a lungul timpului.

Pavilionul japonez din Parcul Central  este o constructie deosebita, unde se obisnuia  sa cante fanfara. Acum era un locul de intalnire al tinerilor pe role. Mi s-a parut totul foarte bine ingrijit si curat. Vedetele parcului sunt veveritele prietenoase, pe care le poti cuceri usor daca iti aduci cu tine cateva nuci . Banuiesc ca si ele poarta numele  traditional- Mariana  !!!

O alta constructie care iti atrage privirile ca un magnet, avand un aer medieval,  este  Izvorul Sentinela o cladire veche si inalta, ca un turn, construită în 1896 si folosita ca  izvor important , in care acum  acum se afla  un simplu magazin de produse naturiste.

Era ora mesei si am ales sa servim masa intr-un restaurant de pe strada Mihai Eminescu, caruia din pacate nu i-am retinut numele, probabil tot de….foame. Apoi ne-am plimbat  pe malul Dornei,  admirand arhitectura cladirilor vechi, a hoteluri si a pensiunilor modern construite in oras, intr-un cuvant bucurandu-ne de vacanta. Am auzit vorbindu-se  germana si ucraineana. Am un mare regret si anume acela ca nu am avut avut parte de o zi insorita si din acest motiv am renuntat la ideea de a ne plimba cu telescaunul.

Ne-am intors   in partea noua a orasului, admirand crestele din jur, oamenii care se relaxau pe banci,  scolarii care se intorceau de la cursuri,  cainii care dormitau…. intr-un cuvant am luat pulsul strazii, intr-o zi obisnuita de septembrie si-am tras concluzia ca Bucovina e doar una! Este printre putinele locuri din tara care mi-au ramas la suflet. Culorile toamnei, oamenii blanzi si amabili fac din acest loc, o destinatie in care sa-ti doresti mereu sa te intorci cu drag aici, in dulcea Bucovina! Voi mai reveni si cu alte povestiri despre alte locuri frumoase vazute de noi in vacanta din toamna anului 2011 in Bucovina.