Insula Mazzorbo, un loc fain de refugiu

Mazzorbo este o alta insula din laguna venetiana, o insula mai putin cunoscuta decat celelalte ‘’surori’’, mai linistita, atractiva si fertila, in care astazi  mai sunt doar cateva sute de locuitori. Face parte din insulele situate in nordul lagunei si a avut o functie comerciala foarte importanta in trecut, iar astazi este faimoasa pentru livezile si culturile de vita-de-vie. Adevarul este ca trebuie sa vezi Mazzorbo, inainte de-a vedea Burano, ca sa o poti aprecia la propria-i valoare, fara a le compara una cu cealalta! 

Cum ajungi in insula Mazzorbo?

 Exista doua variante, depinde de unde vii. Varianta pe care am preferat-o noi a fost cea obisnuita , in care am luat vaporetto, de la compania ACTV, alegand  LN, din Venetia catre insula Burano, de la statia Fondamente Nuova si in 35 de minute, deja auzeam cum anunta ca urmeaza statia ‘’Mazzourboo’’.Vaporetto opreste pe malul unui canal larg, unde privirea mi-a fost atrasa de multimea ambarcatiunilor  de toate felurilor si a plaselor de pescuit. O lume diferita de cea descoperita in Venetia!

Cea de-a doua varianta ar fi sa cobori la urmatoarea, adica in insula Burano si sa vii in Mazzorbo trecand ’’Ponte Longo’’, adica  podul de lemn, care leaga aceste doua insule, care se si zareste din statia de vaporetto. Cursele sunt cam la intervale de 30 de minute, iar la coborare e bine sa va uitati pe tabel si sa retineti aproximativ orele plecarilor.

Despre trecutul insulei

 In epoca medievala insula se numea ‘’Maiurbium’’ si era o mica ferma infloritoare. In urma cu 1000 de ani  avea cateva mii de locuitori si se numea ‘’Cetatea cea mare.’’ In secolul al XIV lea  cele mai bune vinuri servite in palatele de la Venetia , cat si in hanuri, proveneau din insula Mazzorbo! Este o insula cu o istorie bogata, care a fost un important centru religios care cuprindea 5 biserici si 5 manastiri.

Insula a fost importanta pana cand puterea economica si sociala a fost transferata din insula invecinata Torcello in Venetia, in  anul 1000, cand a intervenit declinul si suprematia comerciala era in Venetia , la Rialto. Dupa aceea,  forta de munca era in scadere, insula fiind frecventata  de multi  nobilii venetieni care o preferau ca o locatie de vacanta. Chiar si marele aventurier italian – Giacomo Casanova avea aici o vila construita in stil gotic. Insula Mazzorbo era favorita ministrului britanic Winston Churchill, care se retragea adesea in aceasta insula cu un aer salbatic, indepartandu-se de Venetia,  plictisindu-se de transportul pe apa, preferand sa se relaxeze aici si sa  picteze .

Ce poti vedea in Mazzorbo

 In prima clipa cum am coborat si am pus piciorul pe insula, privirea mi-a fost atrasa de casele viu colorate insirate de-a lungul canalului. Apoi, nestiind incotro sa ne indreptam, ne-am luat si noi dupa ceilalti, adica inspre stanga. Am intalnit un localnic si ne-a sfatuit sa o luam pe o alee care trecea printr-un teren cultivat cu vita-de vie. Insula nu e mare, de fapt Mazzorbo este considerata a fi al 6 lea district al insulei Burano, situata in apropiere, cea de care va scriam mai sus ca este legata de aceasta printr-un pod din lemn.

Remarcasem din vaporetto turnul campanilla al Bisericii Santa Caterina, cel care este inclinat si arata mai periculos ca Turnul din Pisa! Biserica a fost ridicata in secolul al XIII lea, apoi de-a lungul timpului a suferit anumite restaurari, adaugandu-i-se accente romano-gotice. Clopotul sau este cel mai vechi care exista in laguna, datand din 1318.

Turnul clopotnita se afla in mijlocului terenului cultivat cu multa pricepere cu vita de vie . Ulterior aveam sa aflu ca proprietarul terenului este unul dintre cei mai priceputi viticultori din zona Veneto, cu o traditie  de vreo 20 de generatii, care a venit aici ca sa transpuna in practica proverbul ‘’Omul sfinteste locul’’.  Adica  a transformat un loc parasit, intr-un loc atragator, incepand cu transformarea caselor pescaresti si a cladirilor agricole intr-o pensiune eleganta si scumpa, apoi in cladirea unde candva era un depozit, a ridicat un restaurant frumos. In jur a plantat vita-de-vie noua, cu scopul de a face un vin venetian autentic, pe care sa-l serveasca clientilor sai din restaurant, care au privelistea fix catre frumoasele culturi de vita de vie, care erau incarcate de rod, la inceputul lunii septembrie, cand am fost noi acolo. In special, insula e cunoscuta pentru cultivarea de anghinare, pomi fructiferi si vita-de-vie.

Bineinteles ca ne-am oprit la Restaurantul Venissa, pentru ca daca nu o faceam, avem ce regreta! In fata lui erau tufe de rozmarin si busuioc si din bucatarie mirosea foarte frumos a peste . Pacat ca nu ne era foame, pentru ca eram curioasa cum gateste o bucatareasa renumita in intreaga Italie, angajata aici, retetele traditionale venetiene. Preturile sunt foarte mari, dar este  o recomandare pentru cei care  isi permit o experienta culinara inedita , intr-o atmosfera  relaxanta, in mijlocul naturii.

Noi am zabovit cam vreo ora, la un pahar de suc si-un capucino si nu ne mai venea sa mai plecam. Tot timpul restaurantul era plin de turisti,fiind renumit pentru preparatele italiene pe baza de fructe de mare si peste, cat si pentru cele din legume, cultivate tot aici de ei in gradina. 

Venissa este un fel de conac ridicat de familia Bisol,  inconjurat de hectare de vita de vie si de gradini, ca sa ma intelegeti mai bine, care este  deschis din martie pana in noiembrie si este singurul pe care l-am vazut aici.  Insula e, de fapt, o oaza de liniste cu o singura strada, cu exceptia celei cu ambarcatiunile de agrement si de pescuit.

Din pacate au mai supravietuit doar cateva case vechi , in stil gotic, din cate rau odinioara si acestea se afla pe canalul principal in rest, ca o marturie istorica rara  a culturii rurale italiene din laguna. Din 1979 pana in 1986 au fost ridicate un ansamblu de case sociale, zugravite in culori buraneze, prin proiectul guvernamental semnat de arhitectul  Giancarlo di Carlo. Mai exista in insula un centru sportiv modern si cimitirul local. Evenimente locale ar fi hramul biserici Santa Caterina si Festivalul din Mazzorbo, (Sagra di Mazzorbo), care are loc in fiecare an in a doua parte a lunii iunie, obicei pastrat din secolul al XIII lea.

In rest, pot spune ca ma bucur ca am avut ideea sa cobor mai intai in Mazzorbo, ca sa pot descoperi si acest loc inedit prin linistea si farmecul sau rural. Din pacate, insula e cam neglijata de turistii grabiti, dornici sa ‘’cucereasca ‘’mai indeosebi insula Burano, fiind atrasi de culorile pastelate in care sunt zugravite casele.

Am plecat si eu inspre Burano, dar dupa ce am descoperit un pic din Mazzorbo, pe-o alee superba printre vii, lasand in urma turnul Bisericii Santa Caterina si povestea lui, traversand pe podul de lemn ce leaga cele dou insule ‘’siameze’’.

La intoarcere, am revazut insula Madona dell Monte, care din secolul al XIV lea apartine insulei Mazzorbo, fiind transferata pentru ca era parasita, in trecut fiind locuita de cateva calugarite ale manastirii benedictine care a existat aici. Intre timp, prin 1700 a fost ridicata aici o noua manastire. In 1800, insula Madona dell Monte  era folosita ca depozit de munitii , iar in prezent este o insula privata pe cale de disparitie. Cand am vazut-o din vaporetto , mi-a atars atentia si am fotografiat-o , dar nu-i stiam nici numele si nici povestea ei, dar  am avut surpriza sa o descopar zilele trecute pe internet si m-am bucurat nespus. De asemenea, mai puteti citi pe blog si despre Insula Lido si Insula San Michele.