Insula San Michele, locul de veci al venetienilor

Insula San Michele este o insula mica, care se afla in partea de nord a Venetiei, la o distanta de  aproximativ 500 de metri. Este insula pe care se afla cimitirul venetienilor. Deci ultimul drum al lor, e tot cu luntrea pe apa! Daca tot am vizitat  Venetia si majoritatea insulelor din laguna, m-am gandit eu in sinea mea de ce nu m-as duce si la San Michele, sa le vad locurile de veci? Am avut intotdeauna o fascinatie pentru cimitirele vechi! Pentru ca ele sunt mereu inconjurate de o aura de mister si trezesc curiozitate celor interesati de lucruri neobisnuite.Era in februarie anul acesta, cand  venisem sa vedem Carnavalul de la Venetia. Vremea era cam ca la noi prin aprilie. Inca mai aveam pana seara valabil abonamentul pe vaporetto, de la Compania ACTV. Dupa  ce am vizitat Piata de Peste de la Rialto si Muzeul de Istorie Navala, ne-am gandit sa mergem in insula San Michele, pe care nu ajunsesem in precedentele vizite in laguna.

Cum se ajunge in insula San Michele

Fiind o insula, doar pe apa, de preferinta cu vaporetto nr. 41 sau 42, cu directia spre Murano, pe care daca il luati de la Statia Fondamente Nuova in 6 minute deja ati ajuns in San Michele, coborand chiar la prima statie-Cimitero. Nu este decat jumatate de km de la Venetia la San Michele. Noi l-am luat de langa Piata San Marco, pentru ca acolo eram cand ne-a venit aceasta inedita idee! De aici drumul este mai lung, cred ca in jur de jumatate de ora, dar ma bucur de acest lucru, pentru ca am dorit sa mai pot vedea si de pe apa cum arata partea aceasta a Venetiei . Asadar am plecat de la statia San Zacaria,am trecut pe langa Muzeul de Istorie Navala, pe langa Giardini, Scoala Navala Militara Francesco Morosini, Santierul Naval , Fondamente Nouva si apoi Cimitero. Nu trebuie sa va temeti ca veti fi blocati pe insula, pentru ca vaporetto vine des, cam la intervale de 20 de minute.

Despre ”insula mortilor”

Aici este punctul lor terminus! Al tuturor venetienilor. Este exact ca atunci cand  bunica vorbea de moarte, zicand  zicea ca se va duce ‘’La Vlad’’( iar Vlad era varul ei care locuia langa cimitir), asa cred ca vorbesc si ei,la o anumita varsta, pomenind de insula San Michele! De cand am ajuns prima oara in Venetia, in 2007, mi-am pus intrebarea in mintea mea unde isi ingroapa ei mortii ?!

Candva in Venetia oamenii cand mureau erau inmormantati acolo, dar spatiul era limitat in cimitirele de pe langa biserici. Din 1797,de cand francezii condusi de Napoleon au venit in Venetia, acesta a interzis  printr-un decret ca mortii sa mai fie inmormantati in oras, sau in insulele principale, din cauza faptului ca era periculos cand apele lagunei se revarsau si interveneau  problemele de  salubritate. Atunci autoritatile venetiene au cautat o solutie. S-au gandit la insula San Michele si la insula invecinata ei, San Cristofor della Pace. Aceste doua au fost  unite prin astuparea canalului care le lega , in anul 1836 si a devenit o singura insula, denumita –Insula San Michele, sau Insula Mortilor. Pana in secolul al XIX lea insula a servit ca inchisoare si cimitir, iar dupa aceea s-a renuntat la inchisoare si a ramas doar cimitirul. Astazi face parte din cartierul Cannaregio din Venetia.

Calatorind spre taramul umbrelor

Insula este izolata in largul marii. Dupa ce am trecut cu vaporetto prin Canal Grande si apoi prin Canalul Cannaregio am ajuns  la statia Cimitero si am coborat doar noi aici, restul turistilor mergand la urmatoarea, adica la Murano. Multi ne si aruncau priviri cam ciudate, intrebandu-se, poate, ce pot face doi turisti intr-un cimitir pentru ca era evident ca nu ne duceam cu flori la cineva! Din largul marii imaginea insulei contrasteaza mult cu ceea ce este in interior, mai exact cu destinatia ei. Daca nu stii, nu-ti poti imagina ca acolo este asa ceva, pentru ca locul nu parea sa aiba acel aer grav al unui cimitir. Intreaga insula este imprejmuita de un zid inalt si  gros, de culoare caramizie si se mai zaresc deasupra lui doar varfurile  semete ale chiparosilor. Zidurile sunt scaldate de apele calde ale lagunei venetiene. Nu avem nici un fel de strangere de inima, chiar din contra, San Michele este  un loc care m-a atras.Si nu, nu ne-am ratacit prin Cimitirul San Michele si daca s-ar fi intamplat  acest lucru ratacitea  ar fi fost o experienta emotionanta si memorabila. Si nici nu ne-am intalnit in laguna cu vreo barca de la Pompele Funebre, aducand vreun sicriu catre ‘’Insula Mortilor’’!

Obiective turistice pe insula San Michele

Nu sunt multe de vazut pe insula, doar Cimitirul san Michele, Biserica San Michele in Isola si Cappella Emiliani. Important e ca italienii au stiu sa faca si dintr-un loc macabru  un obiectiv turistic si sa-l si promoveze. In unele brosuri,  am intalnit Cimirirul San Michele chiar la ‘’Destinatii romantice’’! Dupa parerea mea este un loc plin de semnificatii istorice puternice, destinat indeosebi celor impatimiti de arhitectura. E mai mult decat un cimitir, e un adevarat muzeu in aer liber. Nu regret ca am parasit pentru cateva ore agitatie turistica de la Carnavalul de la Venetia. Si nici nu m-a cuprins nici o clipa vreun sentiment de izolare pe ‘’insula-cimitir’’.

Cappella Emiliana

Am remarcat-o din largul marii, din vaporetto, fiind cocotata pe marginea lagunei venetiene. Dateaza din anul 1530, fiind realizate de catre Guglielmo dei  Gri.  Este o constructie deosebita, de culoare alba, in forma de hexagon, cu o cupola semisferica. Are aspectul unui mic templu alb, cu 6 fete, inalt cam de 17 m, fiind realizat ca si biserica din apropiere,  din piatra de Istria, un material de constructie foarte des folosit in constructiile din Venetia, fiind usor de cioplit si rezistenta la apa. Formeaza o imagine unica in laguna, prin alaturarea ei cu biserica.  

Biserica San Michele (Chiesa di San Michele in isola)

Este una dintre cele mai vechi biserici renascentiste din Venetia si este asezata cu fata la laguna, alaturi de Capella Emiliana. Dateaza din anul 1469 si a fost  proiectata de arhitectul Mauro Codussi,  in 1469. Are orar limitat si nu stiu daca tot timpul anului este acelasi. In jurul amiezii cand am ajuns noi,  biserica era  inchisa. Deci nu am avut norocul sa putem vizita aceasta biserica medievala. Este construita in stil renascentist si are hramul la Sfantul Mihail. Alaturi se afla o manastire veche, din secolul al XVlea, care are o arhitectura deosebit de frumoasa si bine pastrata, iar deasupra usii se afla statuia lui San Michele. Afara sunt numeroase morminte vechi  si  sculpturi din secolul al XIXlea  a unor personalitati importante din viata Venetiei. Din  manastire se poate ajunge in cimitir.

Despre capatul de drum al venetienilor – Cimitirul San Michele

Este construit la o anumita inaltime deasupra apei. Totul este foarte bine organizat! Inca de la intrare am observat un panou informativ si o harta. Este si florarie, robinet cu apa, stropitori, un fel de atelier de monumente funerare, crematoriu, toaleta, rampe de acces pentru persoane cu dizabilitati locomotorii si multe indicatoare catre zona in care doresti sa ajungi.

Insula e mica, dar cimitirul e mare, adapostind cateva  mii de morminte. Italia fiind o tara in general catolica, cel mai mare spatiu este ocupat de mormintele catolicilor, dar exista si o zona rezervata ortodocsilor, in general pentru greci si rusi si inca una pentru protestanti. La inceput cimitirul era administrat de protestanti.  Pentru evrei este pe insula Lido un cimitir exculsiv al lor, care se poate vizita de catre turisti. Astazi cel mai bine se prezinta cimitirul catolic. Multe morminte aveau flori proaspete. Am inteles ca de ordine, curatenie si de impodobirea mormintelor cu  flori se ocupa o firma platita din fondurile primariei din Venetia.

Fiind in februarie, nu m-am intalnit cu nimeni cat am stat pe acolo in’’ cimitirul inconjurat de ape.’’ Singurii cu care am discutat au fost domnii de la administratie, care aveau biroul cum intri pe stanga si au fost deosebiti de amabili cand i-am rugat daca pot lasa aparatul foto la incarcat la ei in priza si m-au ajutat. In schimb pe aleile cimitirului chiar n-am vazut pe nimeni. Si am putut sa fotografiez linistita o ora cat am zabovit acolo, tot ce am dorit, pentru ca nu deranjam pe nimeni. Dar fotografiatul este interzis in Cimitirul San Michele! De asemenea, pastrarea linistii si o tinuta decenta este recomandat pentru vizitatori, deoarece e posibil ca sa intalnim aici si familii indoliate.

Poate ca suna aiurea, dar peisajul chiar este atractiv! Undeva in mijlocul marii…. o gradina imensa cu pini, chiparosi si  mai multe alei, toate pline de  verdeata si mai ales multaliniste. Si ramasitele venetienilor care ‘’se odihnesc’’ de mai bine de 200 de ani. Eram curioasa sa ajung aici, pentru ca admirandu-le palatele somtuoase din Venetia in care au locuit,  vroiam sa le vad si locurile unde ei  isi dorm somnul de veci! Si acestea fiind la fel de impunatoare ca si locuintele din timpul vietii, emand aceeasi bunastare si rafinament.

Fiecare mormant…are povestea lui! Fiecare piatra funerara sau cripta e unica. Prin imagine, fotografie si detaliile artistice.O vizita aici este o buna modalitate de a vedea cutura acestei tari. La italieni crizantemele sunt flori doar pentru morti. Daca daruiesti cuiva un buchet de crizanteme, din nestiinta, tocmai ai reusit sa faci o mare gafa!

Aici se afla oasele atator generatii, de mai bine de 2 secole. Cavourile sunt ocupate doar pe 10-12 ani, dupa care teritoriu este reciclat, iar oasele sunt depuse intr-un osuar comun. Pentru cei care familiile pot plati, ramasitele pamantesti sunt puse in niste cutii speciale si depuse intr-un mausoleu.

Ne-am plimbat peste tot, ratacind fara tinta pe aleile pline de verdeata, acolo unde ne-au dus pasii. Nu am cautat in mod special mormintele celebritatilor care sunt inmormantate aici, pentru care anual vin mii de turisti. Dar ii pot aminti! compozitorul rus Igor Stravrinsky, scriitorul Joseph Brodsky, poetul american Erza Pound, impresarul de balet Serghei Diaghilev, etc. Exista o zona cu  morminte de copii si 7 morminte de razboi, ale ofiterilor si marinarilor britanici. Intr-un sector separat se afla  mormintele  gondolierilor, care au ca ornament mici gondole sculptate din piatra.

Cimitirul  San Michele este indicat sa-l vizitati la inceputul lunii niembrie, cand catolicii sarbatoresc Ziua tuturor Sfintilor(Festa dei Morti), iar mormintele toate sunt incarcate de flori. Este un loc bine ales, in care mortii venetieni chiar se pot adihni in pace!