Vrsar, o alta perla a rivierei croate

Vrsar este un port la Marea Adriatica si unul dintre cele mai frumoase orase din peninsula Istria! Se afla pe riviera de vest a Croatiei, in apropiere de intrarea in Golful Limsky, la 9 km de statiunea Porec, la 20 km de Rovign si la 52 de km departare de orasul Pula. A luat cativa ani premii pentru’’ Cea mai buna destiantie turistica de la Marea Adriatica’’, deoarece pe langa cadrul natural cu care este binecuvantata statiunea Vrsar, ea are cam tot ce-si poate dori un turist.

  In vacanta mea din Croatia din anul 2012, cu cazarea in Umag, am avut bucuria sa pot vizita toate aceste porturi din partea de vest a peninsulei Istria, despre care intentionez sa va povestesc, pe rand, in iarna aceasta, in limita timpului disponibil, pentru ca eu nu am gasit informatii suficiente pe internet inaintea plecarii.

Cum ajungi in Vrsar

Noi am ajuns cu vaporul, cu o excursie luata din Novigrad , in care ne-am plimbat de-a lungul coastei de vest a Istriei, avand doua opriri: una in orasul Rovign despre care v-am povestit pe blog in articolul Rovign, sau Venetia istriana, iar ce-a de-a doua oprire, am avut-o in statiunea Vrsar in jur de-o ora . Excursia mai cuprindea un pranz pescaresc pe vapor si o plimbare prin Fiordul Lim . Acesta se afla la 3 km de Vrsar si este un adevarat monument al naturii despre care va voi povesti alta data. Se poate ajunge nu doar pe apa ci si pe soseaua care merge aproape de tarm, cu masina sau cu autobuzele locale, pe care le puteti lua din Funtana, oraselul de pescari din apropiere ,din Porec, Rovign sau din orasul Pula.

Putina istorie

Vrsar este o localitate cunoscuta inca din istoria antica. Satul de pescari’’Orsera’’, cum era denumit in trecut, s-a transformat cu timpul intr-un oras medieval foarte bine fortificat. Era un port important de unde se exporta marmura de Istria (Pietra Ursera) de foarte buna calitate , fiind rezistenta la apa marii.  Din ea s-au construit o multime de palate, poduri si biserici. Exista in apropiere si o cariera de sare, care a functionat intre secolele al XII lea si al XVII lea.

De-a lungul timpului, orasul a fost sub stapanire venetiana, austro-ungara, iugoslava, iar din 1991 si-a capatat independenta, facand parte din Republica Croatia. Urmele popoarelor care au trecut se vad atat in arhitectura constructiilor, a strazilor, in gastronomia si in limbile care se vorbesc astazi . Aici isi aveau resedinta de vara episcopii din Porec. Casanova, celebrul aventurier era fascinat de acest oras pitoresc de pe riviera de vest a Croatiei si si-a petrecut aici doua veri. Cred ca nu doar atmosfera mediteraneana  l-a facut sa-si doreasca sa revina , ci si frumusetea fetelor de la malul marii!

Orasul nou

Se intinde in jurul portului si este un oras linistit. Exista o alee de promenada, strajuita de palmieri, unde s-au construit in ultimii ani o multime de hoteluri frumoase, cafenele si restaurante. De asemenea tot aici poti gasi si multe magazine de suveniruri.

Portul este un loc minunat de relaxare. S-a dezvoltat incepand din secolul al XIX lea. Astazi aici opresc multe yachturi si  corabii care fac excursii pe langa coasta Marii Adriatice si in Fiordul Lim. Sunt si multe barci pescaresti, pentru ca este o indeletnicire straveche in Vrsar, pe langa viticultura, cresterea vitei-de-vie si a maslinilor.

Din port se pot cumpara o gama intreaga de excursii, ofertele fiind afisate chiar la malul marii, dar se pot  inchiria si barci pentru a ajunge in arhipelagul celor 18 insulite nepopulate din apropiere, care sunt renumite pentru vegetatia mediteraneana care creste acolo.

Orasul vechi

Este conservat foarte bine. Privit de pe vapor, seamana oarecum cu orasul Rovign, prin asezarea lui pe dealul de 54 m inaltime si prin campanilla bisericii care parca domnina intreg orasul. Aveam doar o ora pauza de plimbare prin Vrsar si asa ca am intins pasul, cum am debarcat in port. Intentionam sa urcam pana in cel mai inalt punct sa vedem cum arata de sus arhipelagul celor 18 insule nepopulate din fata portului, pe langa care am trecut, pe mare, cu vaporul. Dupa prima privire, nu parea foarte departe,dar urcand pe stradutele pavate, inguste si intortochiate, am cam scos limba de-un cot! Mai faceam mici pauze pentru a contempla ce am lasat in urma si a mai face in fuga cate 2-3 fotografii. Si mai trebuia sa fim atenti si pe unde calcam, pentru ca pavajul era cam lunecos. Ca punct de reper ne-am luat campanila bisericii de sus.

Zidurile de aparare ale orasului Vrsar

Fiind o asezare preistorica era si normal ca orasul vechi, situat pe deal sa fie aparat de niste ziduri, cum era moda vremii. In evul mediu erau ziduri simple, dar s-au construit chiar bastioane si turnuri. Dupa aceea, intre secolele XII-XVI s-au construit ziduride aparare noi si groase, iar fragmente din ele mai pot fi vazute si astazi. Exista si doua Porti medievale de intrare in oras, dar din pacate timpul nu ne-a permis sa ajungem pana la ele, pentru ca riscam sa pierdem vaporul.

Biserica San Martino (Crkva Sv. Martina)

A fost construita cu multe intreruperi intre anii 1804-1935 si este inchinata Sfantului Martin, patronul spiritual al orasului. Se afla in Piazza Centrala a orasului. Turnul campanilla a fost construit in anul 1991. Interiorul bisericii are 3 nave si 2 randuri cu mai multe coloane, pe care sunt gravate numele donatorilor. Este o biserica frumoasa, cu picturi realizate de Antonio Macchi, in care este reprezentat Sfantul Martin, Sfanta Foska si Issus in diferite ipostaze. Mai sunt alte picturi florale si cu ingeri, dar in general inventarul artistic al bisericii este cam modest, pentru ca anumite obiecte valoroase au fost furate, printre care si o icoana de lemn in stil gotic care o infatisa pe Madona, care data din secolul al XIV lea si care era adapostita aici, fiind primita de la vechea biserica din port.

Castelul Vergottini

Se afla in vecinatatea Bisericii Sfantul Martin. A fost resedinta Episcopilor din Porec, incepand din secolul al XII lea. Era un palat monumental in stil romanic, cu influente baroce, foarte bine fortificat. Avea mai multe etaje, mai multe camere, atat pentru episcopi cat si pentru personalul care ii deservea. La parter exista cuptor, presa de ulei si de vin, apoi in curte multe grajduri pentru animale si hambare pentru depozitarea produselor agricole de pe mosiile episcopilor din jurul Vrsarului. Tot aici era si refugiul episcopilor in timp de calamitati natural, de epidemii sau de razboaie. Cam pe sfarsitul secolului al XIX , Castelul Vergottini intra in posesia statului si apoi, in secolul XX devine proprietatea familiei de nobili Vergottini, din Porec. In ultimul timp s-a cam deteriorat, iar daca nu il restaureaza in scurt timp va deveni o ruina.

 

Biserica Sfantul Anton (  Basilica Sant’  Antonio )

Am trecut pe langa ea la coborare si nu am apucat decat s-o fotografiez..Se afla langa Biroul de Informatii Turistice. Ne vorbise ghidul inainte coborare, pe vapor, despre ea si am observat-o intamplator, gasind-o asemanatoare prin modelul artistic cu alte biserici din peninsula Istria, mai exact cu Biserica Fecioarei de pe Muntele Carmel din localitatea Fazana, Croatia, despre care deja  v-am povestit pe blog.

Este construita in a doua jumatate a secolului al XVII lea, in stil renascentis-baroc. Este o biserica simpla, in fata careia se afla un mic portic, cu mai multe coloane, care sustin boltile si acoperisul din lemn. De fapt acest spatiu era de folos multor calatori pentru a se adaposti de soare, ploi sau pe timpul noptii .In fata bisericii este o mica piazzeta in care era o expozitie de pictura.

Biserica Sfanta Foska (Crkva Sv. Foske)

Este emblema orasului Vrsar si adaposteste o colectie de arta sacra. A fost construita din secolul al XVII lea se afla in apropire de Portile medievale de intrare in oras, unde din pacate nu ajuns. Uneori ,vara,  se tin concerte de muzica clasica in incinta bisericii .In Vrsar mai este inca o biserica la care nu am ajuns,  din secolul al Xlea, care se numeste Biserica Sfanta Maria de la Mare si este monument istoric in stil romanic.

Alte atractii turistice din zona

Coborand de la Biserica Sfantul Martin, pe stradutele cu palate si case frumoase, cu arhitectura mediteraneana, am admirat cat de frumos se vede portul si aleea de promenada, din orasul nou, dar si arhipelagul de insulite verzi, din apropierea lui.

La sud de Vrsar, inspre Rezervatia Marina se afla Koversada, unul dintre cele mai mari si mai cunoscute centre de nudusti din Europa, care poate gazdui aproximativ 18.500 de persoane. Noi l-am vazut de pe vapor si ne-a si amintit ghidul despre el. Unii mai grozavi deja isi si potriveau zoom-ul aparatelor de fotografiat din dotare! Plajele le-am vazut doar din departare si majoritatea mi s-au parut a fi cu pietris,sau cu beton. Unele erau chiar mai izolate, padurile de pini coborand pana aproape de malul marii. Apa marii in schimb este curata  si de obicei fara valuri .

Istria este foarte bogata in calcar, care este foarte potrivit pentru sculptura. Pentru cei pasionati , le recomand sa viziteze Parcul de sculptura Dusan Dzamonja, un artist cu un renume international. Pentru cei pasionati de arheologie, sfatul meu este sa viziteze Montraker, unde se afla ruinele unei necropole romane.

Pentru cei care nu fac nudism, nici nu-s pasionati de arheologie sau de sculptura, le recomand un rasfat gastronomic. Istria este renumita in primul rand pentru prosciutto cu sparanghel, pentru trufe, pentru specialitati din peste si mai ales pentru midi si stridii.

 Sunt convinsa ca in Vrsar mai exista o multime de monumente cultural si istorice despre care eu nu am auzit, dar ma bucur ca in putinul timp cat am debarcat acolo am reusit sa descopar cateva, care mi-au  trezit curiozitatea sa citesc acum despre celelalte. Chiar si simplul fapt ca am cautat prin acel folder sa aleg pentru blog cateva fotografii,  m-a bucurat nespus, amintindu-mi de ziua aceea minunata, pe riviera de vest a Croatiei. Voi reveni cu povesti din Fiordul Lim.  Pana atunci puteti citi despre alte orase-porturi la marea Adriatica pe care le-am vizitat din peninsula Istria: Rovinj, Savudrija si Novigrad.