Erntedankfest sau Sarbatoarea recoltei la Sannicolau-Mare

In prima duminica din luna octombrie  comunitatea germana din Sannicolau-Mare sarbatoreste in fiecare an Ziua Recoltei! Inca de dimineata, peste 100 de elevi de toate varstele de la sectia germana a Scolii Generale Nistor Oprean din oras, imbracati in port populat german, erau pregatiti cu cate un cosutet plin cu fructe si legume, asteptand in fata Forumului Democrat al Germanilor  din Sannicolau-Mare sa inceapa marea sarbatoare. A sosit si fanfara din Recas si politistii au oprit circulatia pe traseul central pe unde  trebuia mers pentru a ajunge la Biserica Catolica din oras.

Cateva cuvinte despre orasul care ‘’m-a adoptat’’

Sannicolau-Mare este cel mai vestic oras din Romania si din Judetul Timis. Un oras vechi, atestat documentar din anul 1247, asezat in Campia Banatului, strabatut de paraul Aranca, un afluent al raului Mures, care curge la doar 5 km de oras. De asemenea,  ‘’orasul fara someri’’ cum mai este supranumit Sannicolaul meu, se afla asezat chiar pe drumul european Timisoara-Budapesta-Viena-Berlin,  la 64 km de Timisoara si la 14 km fata de Vama Cenad catre Ungaria. Ei bine, asta nu inseamna ca noi locuim la marginea tarii, ci ca de la noi incepe Romania, pentru ca aici se afla poarta de intrare cand vii in tara dinspre Occident. Este orasul care ‘’m-a adoptat’’, de mai bine de doua decenii, despre care inca nu am scris nici un articol pe blogul meu, pana astazi. Un oras pe care va invit sa-l vizitati daca sunteti in trecere catre vama, in drumul vostru catre alte meleaguri. Asadar, aici  au trait dintotdeauna in buna intelegere, mai multe nationalitati: romani, maghiari, germani , sarbi, bulgari, etc.

Despre svabii banateni

Comunitatea germana din orasul Sannicolau Mare, era candva una dintre cele mai numeroase din  Banat. Svabii banateni sau banater schwaben,  reprezinta o etnie germana care s-a stabilit in Banat, in urma cu mai bine de 300 de ani, venind din diferite regiuni al Germaniei si Austriei. Cei mai multi s-au stabilit in judetul Timis, fiind colonizati de catre Imparatii habsburgi Maria Tereza si Josef al II lea.

Sositi in Banat, unde pe vremea aceea era un teren mlastinos, s-au chinuit sa transforme aceste locuri in sate infloritoare, muncind din rasputeri si sperand sa faca aici o copie a locurilor in care s-au nascut.  Fiind oameni gospodari si-au ridicat case mari, le-au zugravit frumos si le-au impodobit cu flori. Portile caselor erau atat de inalte, incat sa poata intra un car cu fan. Curtile erau ordonate si pavate cu alei din caramida, nu din beton, ca sa poata respira pamantul, iar cimitirele lor erau cele mai curate si aranjate!

Exista in Banat o serie de case svabesti care figureaza pe lista de patrimoniu national. Svabii se ocupau, in general , cu agriculatura si mestesugaritul. Chiar daca au parasit tara natala, nu si-au uitat niciodata originea! De-a lungul timpului, comunitatea a suferit mai multe lovituri: trimiterea in lagare, deportarea in Baragan si multe altele. Dupa evenimentele din ’89 majoritatea svabilor au plecat inapoi in Germania, aici ramanad doar un mic procent. Multi n-au prea razbit in viata nici acolo si s-ar fi intors in Romania, dar poate  n-o fac de rusine.

In Sannicolau-Mare exista si astazi un cartier numit Comuna Germana! Era locuit candva, doar de svabi. Exista aici o biserica si o scoala proprie. Astazi mai sunt foarte putini nemti, iar  la scoala din oras, la sectia germana, invata  cativa elevi de etnie germana, multi sunt doar pe jumatate sau prin sfert nemti, iar restul sunt romani sau maghiari care doresc sa invete limba germana. La fel stau lucrurile si la Gradinita germana.

Una dintre sarbatorile lor traditionale era Kirkweih, hramul bisericii, care astazi nu se mai tine. Era o sarbatoare frumoasa, care tinea 3 zile, care chiar lipseste si astazi acestui oras.  In fiecare zi era alt program: biserica, fanfara, baluri si voie buna. Nu intru in amanunte! O alta sarbatoare care s-a pastrat, este Farsangul, sau Lasatul Secului, care insemna inceputul unei perioade de pregatire pentru Paste, cand oamenii se reculeg si petrecerile sunt  interzise, in care participantii obisnuiau sa se mascheze si sa petreaca .

Erntedankfest (Sarbatoarea recoltei)

Convoiul format din perechile de copii si tineri, imbracati in frumosul port popular nemtesc  au pornit din fata Forumului Democrat al Germanilor din Sannicolau-Mare, urmat de fanfara din Recas si apoi de parinti , invatatori si profesori. Au trecut pe langa Scoala generala nr 1 Theodor Bucurescu, pe langa Primarie si Castelul Nako, indreptandu-se apoi catre  Biserica Catolica.

Toata lumea iesea la fereastra, auzind sunetul fanfarei si privea cu multa admiratie perechile de copii, imbracati atat de frumos in portul traditional nemtesc. Vremea a fost insorita de dimineata si asa a ramas toata ziua. Cum poti ramane indiferent la o asa sarbatoare, cu sunet de fanfara?! Bineinteles ca nici eu n-am rezistat acordurilor fanfarei, mai ales ca locuiesc chiar in apropiere. I-am insotit, ca in fiecare an, amintindu-mi cu nostalgie de anii in care si baiatul nostru,  aflandu-se  la varsta lor, a participat la aceasta sarbatoare traditionala cativa ani la rand.

La Biserica  Catolica am fost intampinati de catre parintele-paroh Ghinari Johann, care a oficiat slujba in 4 limbi: germana, maghiara, bulgara si romana si  a adus multumire pentru roadele campui primite de noi prin voia Domnului si prin munca grea a agricultorilor.

Usile bisericii erau frumos impodobite cu de-ale toamnei daruri.La slujba au participat credinciosi catolici, cat si de alte religii. Copii au stat pe culoarului din mijlocul  biserici, in picioare, cu cosuletul cu bunatati in mana, pe un rand fetele,iar in celalalt baietii. A urmat sfintirea in mod simbolic a cosurilor si binecuvantarea finala. Corul si orga au avut un aport important la celebrarea acestui eveniment unic in orasul nostru. In trecut, cand comunitatea germana din oras era mai numeroasa, hramul bisericii Sfanta Tereza de Avila ( Kirkweih-ul) se tinea odata cu Sarbatoarea recoltei ( Erntedankfes), in 15 octombrie.

Dupa ce slujba s-a terminat, perechile de copii , urmate de fanfara si de noi toti ne-am intreptat catre Primaria orasului, unde eram asteptati  de domnul primar Ionut Groza si alte oficialitati. Ne-a insotit si parintele Ghinari Johann, pentru ca intreaga manifestare s-a realizat cu sprijinul Forumului German, a carei responsabila la sectia germana este doamna Dietlinde Huhn, al Bisericii Catolice si al Primarie din orasul Sannicolau-Mare. In fata Primariei au urmat cateva dansuri populare germane, pregatite de elevii sectiei germane, incepand cu cei mici si terminand cu cei mai mari.

Elevii i-au inmanat domnului primar un cosulet cu fructe si o palarie traditionala germana. Apoi copii au fost invitati in incinta primariei, unde erau asteptati cu diferite gustari, prajituri si racoritoare. Dupa aceea fiecare au plecat catre casa, iar dupa amiaza s-au reintalnit la Forumul German, unde au participat la un concurs interactiv , cu tema’’Orasul meu, toamna’’. Este evident  faptul ca svabii si-au pus amprenta asupra culturii in Banat si ca au avut o contributie importanta la modernizarea orasului. Si uite asa…s-a mai scris o noua pagina din istoria orasului nostru! Alte articole asemanatoare mai puteti citi pe blog despre Jubileul de la Dudestii-Vechi si despre Colonia Bulgara.