Insula Symi, o perla a Greciei - Vacanță Reușită

Da, insula Symi este unica! Ma poate contrazice careva?…..Am avut fericirea sa pot ajunge in vacanta de vara in acest colt indepartat al Europei, in care sa ma bucur nespus de frumusetea de necontestat a celor doua insule grecesti din arhipelagul Dodecanez: Rhodos si Symi. Despre Insula Rhodos v-am povestit pe blog in artocolul intitulat Rhodos – mare si mult soare. Acum i-a venit randul si insulei Symi. Recunosc ca anul acesta am fost cam lenesa la scrisul pe blog, dar foarte harnica la plimbat !!

Localizare

Insula Symi poata numele nimfei Symi, sotia lui Poseidon, zeul marii din mitologia greceasca. Banuiesc ca de aici i se trage si farmecul si frumusetea sa. Situata mai aproape de Asia (la 9 km vest distanta de coasta turceasca), si la N-V de insula Rhodos, este o destinatie in care nu se poate ajunge direct cu avionul, deoarece nu exista aeroport. Cel mai usor este de ajuns in Rhodos, iar de acolo cu ferry-boat-ul pana aici, calatorie care dureaza in jur de 2 ore. Din Atena, din portul Pireu o calatorie pe mare pana aici dureaza cam 18 ore!Insula e micuta, are 85 km de coasta,13 km lungime si 9-5 latime. Dar are 77 de manastiri! Practic ar putea fi descoperita la picior, pentru cine are timp si intentie. Portul principal-Gialos este si capitala insulei. In rest mai sunt cateva localitati mai mici, izolate pe munti. Relieful este in general stancos, la fel ca si-n Rhodos, altitudinea ajungand cam in jur de 600 m.

Vremea in iunie

Intotdeauna in vacantele noastre in Grecia, macar o zi ne place sa alegem o excursie pe mare. Acum au fost 3: la Lindos, la Marmaris si-n insula Symi. Si cand ma gandesc ca plecand de-acasa ne doream o vacanta in care doar sa stam sa lenevim pe plaja, la soare!!!Asa zicem mereu cand cumparam biletul, apoi…uitam!Totusi excursiile le faceam mereu cu cate o zi pauza intre ele, incat sa nu devina obositoare. In aceasta vacanta, in schimb, cel mai mult ne-a obosit caldura excesiva, confruntandu-ne cu temperaturi nemaintalnite pana atunci de aproape 50 grade!!! Ploua foarte rar si din acest motiv este putina vegetatie. Sezonul turistic aici incepe dupa Paste si se termina la mijlocul lunii noiembrie.

Cum am ajuns in Symi

Inca din primele zile ale vacantei noastre in Rhodos, avand cazarea in statiunea Faliraki, tot studiam excursiile optionale care se organizau , pentru ca la multe agentii diferea si pretul lor, dar si zilele de plecare.Daca pentru excursia in Turcia, la Marmaris, am cumparat biletul de pe plaja, de la Zoi, pentru insula Symi ne-am hotarat sa luam de la Pellos Travel, de la Manolis, cel mai simpatic grec pe care l-am intalnit de-a lungul timpului in numeroasele vacante petrecute in Grecia.Tot de la el am inchiriat si masina, cu care am hoinarit in zilele torite pe toate coclaurile insulei.Initial, vroiam sa luam un scuter, dar cum canicula in acest colt de lume in iunie ajungea aproape de 50 de grade, ne-am orientat mai bine la o masina.

Am achizitionat excursia pentru insula Symi cu 25 de e/pers si includea transfer pana in portul Mandraki, cu autocarul si apoi de acolo calatoria pe mare cu ferry-boat-ul pana in insula, cu doua opriri : in portul principal Gialos , la Manastirea Panormitsis si retur. Pe bilet era trecuta ora cand urma sa vina autocarul sa ne ia pe fiecare si locul. Autocarul cu care urma sa ni se faca transferul era de la Sea Dreams, companie cu care mai fusesem cu 2 zile in urma in excursia in Turcia, la Marmaris. Deci stiam ca sunt promti si lucrurile sunt ok. Ne-am prezentat fara nici un stres la locul de unde trebuia sa ne ia aurocarul, mai devreme cu un sfert de ora si am asteptat. Cand a venit ora stabilita, a trecut si autocarul. Am vazut clar destinatia scrisa in fata, la sofer, chiar i-am si facut disperata semn cu mana, crezand ca va opri, dar totul a fost in zadar. Era trecut de 8, iar la 9 pleca vaporul fara noi, care eram in Faliraky, la cativa km buni de capitala insulei, unde era imbarcarea. O multime de turisti veneau si plecau din statie, dar cu alte autocare, in functie de destinatia aleasa, doar noi ramaneam pe loc. Aveam pe bilet nr de telefon de la agentia lui Manolis, dar stiam ca programul nu este tat de matinal si sunam degeaba. Eram intr-o tara straina, doar noi, pusi intr-o situatie neplacuta, fara precedent, din care trebuia sa iesim cu bine. Era cam pustiu la acea ora pe strada principala din Faliraki. Doar in vecinatatea statiei era deschis un centru de inchiriat scutere si masini. Si am indraznit sa cer ajutorul acolo, pentru ca cineva a gresit undeva:ori soferul nu a vazut scrisa statia de oprire, ori Manolis a uitat sa i-o scrie. Dupa cateva incercari telefonice nereusite, acel domn a reusit in final sa ne scoata din necaz. Mii de multumiri !Un grec autentic, cum speram! Cu greu a dat de Manolis, chiar ni l-a dat la telefon si ne-a asigurat ca in cateva minute va trimite o masina special pentru noi care sa ne duca in port, la vapor. Asa a si fost. A venit un domn cu masina personala, care nu stia engleza deloc, decat greaca. Pe drum ne-a sunat din nou pe telefonul lui, iar cand am ajuns in port la fel, a vorbit cu fetele de la imbarcare ca sa nu avem probleme la intoarcere, pentru transfer. Chiar am fost impresionati de atentia si amabilitatea cu care am fost tratati, incat am uitat rapid acest mic incident. Ne-am imbarcat si ne-am bucurat din plin de calatoria pe mare, care a durat 2 ore. Dupa ce am parasit portul si am lasat in urma zidurile fortaretei din Rhodos-Town, asteptam sa zarim bucatica aceea in care se intalnesc cele dou mari: Egeea si Mediterana, pe care o vazusem de la sosire, de sus, din avion. Dar nu am avut atunci noroc, pentru ca dimineata era aglomeratie pe mare, o multime de salupe faceau valuri si nu s-a putut observa, din pacate nimic clar.

Insula Symi in trecut

Inca din antichitate, din operele lui Homer, apar informatii despre symieni, participand la Razboiul Troian. Au mai fost sub stapanirea turcilor, a cavalerilor ioaniti si a italienilor. Mai tarziu au cunoscut prosperitatea facand comert cu buretii de mare si fabricand galere, incat era cunoscuta ca fiind una dintre cele mai bogate insule din arhipelag. Apoi… s-au inventat buretii sintetici si ambarcatiunile cu aburi, iar populatia nu a mai rams in insula, alegand sa emigreze in America si in Australia, in cautarea unei vieti mai bune. Astazi aici traiesc doar 2500 de locuitori, dintre care multi sunt britanici si italieni, care au venit aici ,au cumparat case si s-a hotarat sa ramana in acest colt autentic al Greciei.

Portul Gialos

Apropiindu-ne de port, dupa ce am inconjurat insula, marturisesc ca aveam oarece emotii. Auzisem ca este una dintre cele mai frumose insule grecesti, iar portul acesta cu casele cocotate pe stanci, sub forma de amfiteatru, zugravite in culori pastelate, cu arhitectura neoclasica, cu acoperisuri rosii, si balcoane de flori, cu chiparosi, pini mediteraneeni si leandri infloriti, ne-a cucerit chiar inainte de a pune piciorul pe insula! Nu stiam in ce parte sa ne uitam! In primul rand furnicarul de turisti de toate nationalitatile, apoi faptul ca esti intr-un loc nou, in care nu cunosti, caldura care te ametea, incat nici nu se mai simtea deloc briza, te sufocai pur si simplu! Cred ca am avut timp liber cam 3 ore aici. La inceput am incercat sa stam cat mai aproape de niste grupuri de polonezi care aveau ghid, dar dupa aceea am renuntat pentru ca e mai bine individual. Am facut mai intai o plimbare pe faleza, portul fiind situat intr-un golf foarte adanc, de forma unei potcoave. Un port cochet, cu atmosfera faina, chiar romantica, o multime de yachturi mici si alte ambarcatiuni, vile somtuoase, grupuri de turisti, taverne traditionale, magazinuri de suveniruri cu decoratiuni inedite, bureti de mare, fructe de mare…caldura mare!

Am ajuns la statuia lui Mihalis, micul pescar, in zona de promenada, in stil venetian. Chiar si Turnul cu ceas, de langa sediul Politiei, construit in 1884, l-am remarcat inca de pe vapor mi-a adus aminte de Italia, de Venetia!Influenta venetiana e vizibila peste tot: strazi inguste si intortocheate, care majoritatea dau in port, o multime de scari colorate, etc. Am descoperit si Muzeul Nautic, tot pe faleza. Cuprinde o multime de costume de scafandri, machete de galere, tevi de tunuri germane, etc.Continuind plimbarea pe cealalta parte a golfului am descoperit si Memorialul de razboi, chiar un pic inaintea Turnului cu ceas.

Plajele

In insula Symi sunt salbatice si stancoase, putine sunt cu nisip, din ceea ce am remarcat eu de pe vapor. La marea majoritate se ajunge mai greu, doar cu barca. Culoarea apei marii este fantastica!

Alte alternative de petrecere a timpului

Se pot face plimbari cu trenuletul, cam 30 de minute, un bilet costa 6 e. Ca sa ajungem in cealalta localitate, in Chorio, trebuiau urcate vreo 400 de trepte de marmura.Iar strabatand pasajul Kali Satra , vreo 500 de trepte se ajunge la ruinele Castelui Symi, reconstruit de Cavalerii Ioaniti, in secolul al XV lea, in incinta caruia se afla biserica Megali Panaghia. Era amiaza si noi nu am putut realiza acest lucru, din cauza caniculei insuportabile, cu toate ca de acolo, de sus, privelistea deasupra portului ar fi fost incantatoare si ne-am hotarat sa ne racorim la o taverna traditionala. Am zabovit cam o ora la Taverna ”Neraida’’ unde am servit pranzul si ne-am mai revenit un pic. Mancarea lor traditionala sunt crevetii. Dar noi am ales peste tsipura. De retinut un lucru: chiar daca eram pe terasa, ca sa faca atmosfera mai placuta, aveau ventilatoare langa fiecare masa si acest lucru este grozav, pentru ca poti manca in conditii bune. E la fel de placut ca si iarna la targurile de Craciun cand ne oprim sa ne incalzim pe strada la radiatoarele montate. Dupa aceea am mai intrat in cateva magazine de suveniruri, ne-am indreptat catre vapor, dar inainte am mai oprit sa bem un frappe la o taverna si ne-am continuat calatoria.

Manastirea Panormitis

Se afla in sudul insulei , tot intr-un golf si din portul principal al insulei pana aici am facut cam 45 de minute. Distanta intre cele doua locuri ar fi cam 13 km . Are hramul de Sfantul Arhanghel Mihail, care este si patronul spiritual al insulei Symi si al marinarilor din arhipelagul Dodecanez. Are o locatie de invidiat, fiind construita chiar la malul marii. Acest lucru ii confera oarecum un aer de izolare si singuratate. Sunt convinsa ca dupa ce pleaca ultimul ferry-boat, sau cand se incheie sezonul turistic este multa liniste si pace. Impresioneaza prin turnul baroc cu modele dantelate, prin frescele bizantine si prin faptul a adaposteste icoana facatoare de minuni a Arhanghelui Mihail cu porumbelul in mana, realizata din argint, ale carui vesminte sunt brodate cu pietre pretioase. Pelerinii vin aici cu maturi, e ca si o traditie, pentru ca sfantului Mihail ii placea sa faca curatenie. Se presupune ca ar fi fost construita deasupra unui templu antic, ridicat in cinstea zeului Apollo, prin anul 450, apoi reconstruita in secolul al XVII lea. Alaturi se afla un magazin de suveniruri, 2 muzee ( intr-unul am vazut ceva inedit: sticle cu mesaje trimise de diferite persoane pe care marea le-a adus in golful Panormitis) si o taverna cu preturi astronomice. Mi-a lasat impresia ca are mai mult un rol turistic, decat religios, pentru ca de ea se ocupa 3 calugari si slujbele sunt rare, doar in perioada marilor sarbatori ortodoxe .

Dupa ce am ramas cam timp de o ora aici a trecut timpul si a sosit momentul sa ne urcam din nou pe vapor si sa ne indreptam inapoi catre insula Rhodos. Calatoria a fost mai placuta ca si la venire, deoarece cand ne-am apropiat de portul Mandraky si fasia aceea de pamant unde se intalnesc cele doua mari, de data aceasta am reusit sa le vedem pe amandoua. Deosebirea era foarte vizibila nu doar prin culoarea apei, ci si prin faptul ca una e mai linistita si alta mai agitata. Chiar e un paradox! A fost marea surpriza a vacantei noastre in Rhodos. Si nu e singur loc, mai este un altul in sudul insulei ,pe care m-am bucurat nespus ca l-am descoperit.