Despre Elvetia stiam ca este impartita in 26 de cantoane autonome, ca se afla undeva intr-un loc fruntas pentru calitatea vietii, ca se vorbesc mai multe limbi, printre care germana, franceza si italiana si ca moneda locala este francul elvetian.
Bineinteles, stiam ca este una dintre cele mai bogate tari din lume pe cap de locuitor si daca vrei sa faci turism in Elvetia, trebuie sa ai buzunarul plin. Sau ma rog…si cardul!Citisem pe un forum turistic inainte de plecare cam asa ceva: ’’ Dacă e prima ta vizită în Elveţia, ţine-te bine în privinţa preţurilor, căci comparativ cu alte locuri, sunt astronomice.’’Iar inainte de a te aventura in aceasta tara este obligatoriu sa te documentezi despre tot ce trebuie, in cazul in care esti turist pe cont propriu, nu cu autocarul.
Despre elvetieni mai stiam ca sunt renumiti pentru precizia ceasurilor, ca sunt cei mai mari consumatori de ciocolata din lume si ca in Elvetia vinul este cea mai populara bautura locala.
Aflandu-ne in circuit prin Europa in luna aprilie, despre care am mai povestit pe blog, am ajuns la un moment dat intr-un colt de lume, asemanator cum este la noi in vest localiatea Beba-Veche, adica acolo unde canta cocosul in 3 tari, vorba banatenilor. A nu se intelege ca ar exista si vreo alta asemanare intre aceste doua locuri decat faptul ca se poate ajunge usor intr-o zi in 3 tari.Nu de alta, dar ni s-ar prea aglomera soselele si vamile cu turisti curiosi! Acest colt de lume este undeva langa Lacul Bodensee, unde cum iesi din Germania dai de Austria si apoi imediat de Elvetia si se numeste Sankt Margrethen. Va imaginati ca nu puteam sa fiu acolo si sa nu fiu curioasa cum este pe pamantul elvetian, pentru ca altfel mi-ar fi parut rau.
Eram spre sfarsitul calatoriei care a durat 13 zile in care am parcurs 5100 de km. Am dormit in Germania, in sud de tot,in Allgau, in Obermaiselsten, la Haus Rubihornblick. De dimineata, dupa ce am studiat harta, am pornit voiosi cu masina la drum si, dupa ce ne-am plimbat admirand frumusetile Tirolului, dupa ce am oprit la Bregenz sa vedem cea mai mare scena plutitoare din Europa, dupa ce ne-am scaldat ochii in apele albastre ale Lacului Bodensee, ne-am hotarat sa’’lunecam’’ un pic si-n Elvetia. Nu aveam foarte mult timp la dispozitie, pentru ca la drum apar peste tot ”ispite” si dupa masa eram asteptati in Germania, in Kemten, iar seara in Bad Hindelang.
Stiam ca nu departe de aici este unul dintre cele 7 obiective turistice importante care se aflau pe lista patrimoniului mondial Unesco, adica in orasul St. Gallen, Manastirea Benedictina, chiar vazusem si indicatorul, dar am oprit in Sankt Margrethen. Si aceasta localitate face parte din cantonul St. Gallen si este prima cum intri in Switzerland . Daca nu eram atenti, nici nu stiam ca am trecut vama, dar ne-a sarit in ochi frumosul lor drapel rosu cu crucea alba.Nu fost necesar sa cumparam vigneta pana in Sankt Margrethen, pentru ca nu am intrat pe nici o autostrada pana acolo. Pe o raza de vreo 10 km poti vizita o multime de localitati din jur, din cele 3 tari invecinate:Germania, Austria si Elvetia. De la vama pana la Zuric sunt 80 km , iar pana la Memmingen 70 km, unde sunt aeroporturi.
Trecand vama si intrand in Elvetia, marturisesc faptul ca ma incercau oarece emotii, pentru ca de foarte mult imi doream sa ajung aici, chiar si pentru putin timp. Prima fotografie care am facut-o este aceasta si mi se pare ca face diferenta.
Pentru mine este importanta si prima impresie! Am facut un tur pe strada principala din St. Margrethen, era sambata si era ora pranzului. Pe strazi cam pustiu. Majoritatea magazinelor erau deja inchise si eu m-am intristat ca nu pot sa-mi cumpar nimic de aici, o amintire ceva, nici macar o vedere, un magnet de friger sau un drapel frumos rosu cu cruce alba ca sa-l adaug la colectie. Am zarit turnurile catorva biserici si ne-am gandit ca macar bisericile trebuie sa fie deschise si sa incercam sa vizitam una.
Asa am ajuns la Katholische Pfarrei St. Margrethen, ale carei turn ascutit se vedea sus chiar de la sosea. Am lasat masina la un bar si am pornit pe jos. Era inceput de primavara si gradinile erau pline de flori. Vile cochete, cocotate pe deal , care mai de care mai aratoase si mai inalte!
Intrand in biserica am remarcat faptul ca si aici suntem singuri. La acea ora nimeni nu ne-a deranjat si ne-am bucurat de linistea din biserica , putand s-o admiram in voie, apoi sa ne rugam si sa multumim Domnului pentru vacanta deosebit de frumoasa pe care am avut-o.
Era o biserica catolica in stil gotic, iesind in evidenta chiar prin simplitate!Exteriorul intr-o singura culoare cenusie, cu turn si acoperis caramiziu si niste usi masive de lemn. Si in interior predomina griul.In Elvetia majoritatea populatiei este adepta religiei romano-catolice si ai Bisericii Reformate elvetiene. Biserica Veche din St. Margrethen este un patrimoniu elvetian de importanta nationala.
Mi-ar fi placut sa pot sta mai mult aici, sa ma plimb pe stradute si sa urc pana la ultima casa si de acolo sa pot cuprinde cu privirea intreg orasul. Mi-ar fi placut sa intru prin magazine, sa simt pulsul strazii si sa interactionez cu oamenii. Sa vad diferenta. Am vazut doar ce sosele impecabile au, ce vile si gradini au, ce spatii generoase si cum arata unul dintre locasurile unde ei vin duminica sa se roage. Se pare ca lor Domnul le asculta rugile, pentru ca sunt printre cei fericiti!
Dar m-am multumit si cu cele cateva ore petrecute aici,in una dintre cele mai apropiate localitati de langa frontiera. Cel putin pot spune cu bucurie ca am fost acolo, in St. Margrethen, in cantonul St. Gallen din Switzerland!
Frumoasa descriere pentru putinul vizitat !
Va felicit, pentru frumoasa descriere si va doresc sa mergeti cand puteti, sa vizitati adevaratele valori ale Elvetiei.
Cu stima,
Petre Stanciu
Sunt convinsa ca Elvetia incanta orice turist exigent, prin ceea ce ofera!