Gailenberg se afla in Germania, in Muntii Alpi, in partea sudica a Bavariei, la cota 989 de metri si face parte din districtul Oberalgäu. Prima oara am auzit de Gailenberg de la Suzane, o prietena care m-a sfatuit sa-mi rezerv cateva ore si pentru o drumetie aici, pentru ca ma stia pasionata de calatorii si era convinsa ca o sa-mi placa. De asemenea, mai puteti citi inca un articol si despre o alta cazare faina din Bad Hindelang, la Hotelul Sonnenbichl.
Cu alte cuvinte, cand am pornit catre Gailenberg nu prea stiam mare lucru, decat de unde incepe drumul. Adica de undeva din apropierea Bisericii Catolice Sfantul Ioan din Bad Hindelang, unde locuiam, la Haus Remigius.V-am mai povestit pe blog despre alte locuri faine din Bavaria, mai exact despre Muzeul de umbrele din Sonthofen, despre Bad Oberdorf , despre Oberjoch, despre Bad Hindelan .
Era dupa amiaza si era o zi superba de primavara, numai buna de drumetii. Am gasit usor strada care duce acolo – Galengergstraße si am pornit cu voiosie intr-acolo. Drumul este foarte bun, este de fapt sosea asfaltata, care serpuieste printre munti, prin padure, dar este un drum solicitant, deoarece este de urcat , panta fiind destul de mare, daca in jumatate de ora urci de la cota 850 de m , unde este asezata statiunea Bad Hindelang, pana la 989 de m, unde este Gailenbergul. Dar cu mai multe popasuri pentru odihna si facut poze poate ajunge oricine. Statiunea Bad Hindelang este punctul de plecare pentru multe drumeții și excursii montane. De aici se poate merge pe jos sau pe biciclete pentru a descoperi zona magnifica rurala Allgäu.
Cred ca jumatate din bucuria acestei drumetii a fost pentru mine drumul, nu doar punctul terminus, pentru ca tot urcand sunt cateva puncte de belvedere in care am oprit sa admir cat de frumos se vad de acolo cele doua localitati asezate in valea Ostrachului – Bad Oberdorf si Bad Hindelang. La inceput, drumul trece prin padure pe langa un afluent al Ostrashului care in cadere formeaza mici cascade. Alaturi, este pajistea verde , presarata atat de frumos cu flori galbene de papadie, pe care pasc fericite vacutele. In departare se zaresc crestele inzapezite ale Muntilor Alpii Allgäu . In fata noastra este Hirschberg si doar pe crestele lui nu este zapada. Pana la varf ar fi doua ore de urcat, dupa cum vad scris pe unul din indicatoarele turistice de langa sosea. Iar pana in Gailenberg, 20 de minute, dupa cum scrie pe primul indicator.
Urcusul devine mai greu, panta este si mai mare, dar uitandu-ma in sus vad pe unde duce drumul si acolo doi batrani care nu se lasa intimidati, fiind ajutati de cele doua bete. Atunci ma incurajez si continui. Dar nici prin gand nu-mi place sa ma intorc din drum, oricat ar fi de greu. Ca si in viata! Pe marginea drumului am intalnit cateva locuri faine de popas, umbroase, care au si banci pe care sa te poti odihni. Vara nu as recomnada acest drum la orele amiezii, ci dimineata sau catre seara, cand temperatura este mai potrivita, chiar daca drumul trece in mare parte prin padure. Si neaparat sa nu uitati sticla cu apa si bineinteles incalataminte comoda si aparatul de fotografiat!
La un moment dat drumul se bifurca, al nostru este cel din stanga, iar cel din dreapta duce catre alte trasee turistice pe care mi-ar place sa le pot face candva. Aici am citit pe urmatorul indicator- Gailenberg – 10 minute. Ajung , in sfarsit, in sat. La intrare dupa indicator este o cruce mare cu Issus rastignit, cateva banci si un indicator de circulatie care te oblige sa mergi cu 30km/h. Deja se zaresc in departare casele razlete. Nu aveam prea multe asteptari in Gailenberg, pentru ca vazusem pe harta o singura strada, cu o bisericuta in mijloc, dupa care urma o bifurcatie. In total erau 24 de numere de case, care majoritatea erau pensiuni.
In afara de biserica, care de fapt este o capela alba si foarte frumoasa ’’Sylvester Chapelle’’, care cocotata acolo pe munte da foarte bine in peisaj, am mai vazut un restaurant cu o terasa frumoasa, unde serveau pranzul doi turisti. In rest liniste deplina, am intalnit doar cativa oameni si m-au depasit pe drum doar 2-3 masini si cativa biciclisti. Acum imi dau seama de ce la intrare in sat este acel indicator de restictie de viteza, pentru ca nici nu apuci sa bagi a treia ca se si termina satul !!!
Am ajuns la capela si am sperat sa fie deschisa. Nu era, dar prin usa cu grilaj de fier se putea vedea cat este de frumoas! De fapt, are vreo 6 banci, iar la inceput am crezut ca este o bisericuta, pana am vazut la intrare denumirea. Si…daca privirea poate patrunde prin grilajul care tinea loc de usa, e clar ca a patruns si aparatul meu de fotografiat si uitati ce poze am scos!
Pe partea stanga, dupa capela este o pensiune mai aratoasa – Haus Gottstein, de langa care am putut admira cea mai frumoasa priveliste catre Valea Ostrachului. Mi-am continuat apoi drumul catre centru, care de fapt e si capatul satului, unde era restaurantul cu terasa si alte pensiuni. Am apreciat faptul ca si acolo unde nu sunt case la sosea sunt benzi de sarma care tin loc de garduri, astfel incat vacile care pasc pe pajiste sa nu ajunga in sosea. Si faptul ca la tot pasul sunt izvoare unde te poti racori si iti poti improspata rezerva de apa pentru drum.
Gailenberg este un loc de cazare pentru cei care doresc multa liniste si pentru cei care vor sa fie in mijlocul naturii. Era atat de bine acolo sus, nu se auzea decat ciripitul pasarelelor si talangile vacilor de pe pajistea verde crud, plina de flori de toate culorile. Fiecare casa avea in fata o gradina de flori incarcata de lalele, iar merii infloriti impodobeau satul.
La intoarcere a fost mult mai usor, pentru ca am avut doar de coborat si timpul a fost mai scurt. Ma uitam pe celalalt versant si vedeam cum circulau telecabinele si iar visam ca intr-o buna zi imi voi face timp sa ajung si acolo!
Pentru cei care vin cu masina si doresc cazare aici, nu este nici o problema, doarece drumul de acces se poate face usor, soseaua fiind foarte buna.Si merita si doar sa ajungi aici daca esti in zona si numai pentru o ora, pentru peisajele care ti se intaind inaintea ochilor de acolo, de sus, pentru placerea urcusului si pentru pacea care te invaluie cand ajungi in Galdenberg. Lucruri simple…dar minunate!
5 comentarii