5 ani de Vacanţă Reuşită

Pentru ca toate aniversarile sunt momente de bucurie si aduc ceva nou in viata fiecaruia, nu puteam sa nu impartasesc cu voi , cu multa emotie, implinirea a 5 ani de cand s-a nascut blogul meu de calatorii, intitulat sugestiv – Vacanţă Reuşită . Bucuriile se pastreza in amintiri, in fotografii si articolele scrise cu mult drag, atat pentru voi, cititorii mei, cat si pentru mine. Este ’’sertarul’’ pe care il deschid cu nostalgie deseori,  cand mi-e dor!

Si …pentru ca aici este vorba despre vacanta…vreau sa stiti ca pentru mine acest cuvant este sinonim cu ’’a fi’’! Incerc de fiecare data sa traiesc cu intensitate fiecare zi  de vacanta, cand plec cu bagajul departe de casa, pretuind clipa si constientizand ca trebuie sa iau de la viata tot ce este mai bun! De multe ori ma atrag anumite destinatii pentru ineditul din ele. Dar cel mai mult imi place sa ma las surpinsa de ceea ce descopar acolo, cand realitatea imi intrece asteptarile!

In anul care a trecut, cel de-al 5-lea de cand scriu articole de calatorie pe blog, pot spune cu mandrie (chiar daca mandria poate fi, uneori, un pacat)  ca a fost anul in care am reusit sa  calatoresc cel mai mult si anul in care am  scris cel mai putin. Bineinteles, am o motivatie: nu am reusit sa public mai multe articole, deoarece mereu munca de documentare pentru urmatoatea calatorie imi ocupa foarte mult timp si energie, pentru ca aproape toate vacantele si iesirile de week-end din 2017 le-am organizat eu, nu am apelat la vreo agentie de turism. In acest fel am reusit sa pot vedea locuri la care nici n-as fi visat, cheltuind o suma de bani mult mai mica. Dar ….pentru a calatori nu ai nevoie in primul rand de bani, ci de curaj! Intotdeauna i-am incurajat pe cititorii mei sa incerce sa iasa din rutina zilei, din monotonia care ne poate deforma viata, din sistemul care ne poate transforma in niste roboti, alegand cand si cand sa evadeze intr-un loc nou, care sa poata aduce putina  prospetime si bucurie in viata lor.

Bucurie si emotie – aceste sentimente sunt cele care ma insotesc intotdeauna in vacante! Si incerc sa privesc mereu partea plina a paharului, pentru ca este posibil sa intervina si neprevazutul, iar atunci daca este ceva neplacut, trebuie sa  fiu pregatita sa-i fac fata si nu las ca un mic incident sa-mi poata strica vacanta!

Pe unde am calatorit in 2017?De unde ma voi inspira in viitoarele mele articole?Voi preciza inca de la inceput ca anul acesta am calatorit doar noi doi, fara prieteni. Poate fi si acesta unul din  garantia sau succesul unei vacante reusite?

Chiar daca era iarna, asta nu inseamna ca  vom lenevi la gura sobei, sau mergem doar sa schiem.Prima iesire din 2017 a fost in Ianuarie, in nordul Italiei, in regiunea Lombardia. Cu avionul, Timisoara – Bergamo. Nu e un secret faptul ca intotdeauna ma simt cel mai bine cand vizitez Grecia si Italia! Pentru primele zile de cazare la Lacul Como am ales statiunea Bellagio, iar de acolo, zilnic cu autobuzul am mers sa vizitam  orasul Como si imprejurimile. Lacul este imens, sub forma literei Y, strajuit de Alpii Italieni, la poalele carora erau casele asezate in trepte, o imagine care pare desprinsa dintr-un basm. Ne-am bucurat ca am avut cateva zile insorite. Dar am gasit si zapada, pe alocuri.

Pentru ca se insera destul de devreme, am avut posibilitatea de a ne si odihni si relaxa mai mult. Statiunea in ianuarie nu era asaltata de turisti, ca in videoclipurile facute vara, iar  lacul nu avea culoare verde, precum in cartile postale, pentru ca pomii nu erau infrunziti, sa reflecte culoarea verde pe luciul apei. Dar asta nu inseamna ca nu avea farmecul lui si atunci, sau ca ne-am intors dezamagiti. Fiecare stie ca ’’Iarna nu-i ca vara’’. Programul vapoarelor de agrement pe lac era mai scurt, fiind  mai putine curse. Iar ca si concluzie, mi-a placut mai mult Como, decat Bellaggio. Am urcat cu funicularul  din Como, de la altitudinea de 199m pana la 701m la Brunate, unde ne-am bucurat de o priveliste superba asupra Lacului Como. Nu a fost o experienta noua cu funicularul, pentru ca am mai avut ocazia candva, in insula Capri. Iar seara ne-am plimbat pe aleea de promenada si prin centrul orasului Como.Deci recomand o cazare in Como, pentru cei care doresc un sejur la Lacul Como, indiferent de sezon, aici ai mai multe oportunitati!

De la gara din Como, cu trenul am ajuns rapid in Milano, pentru prima oara! Si daaa, Milano este un oras fascinant! Am vizitat si eu , ca tot muritorul, Domul, Catelul Sforzesco, Scala si Galeriile Vittorio Emanuele. In Milano, avand cazarea foarte central, ne-am deplasat numai pe jos, descoperind pe indelete farmecul ascuns al  acestui oras. Si, chiar daca era ianuarie nu va imaginati ca nu am savurat  cateva cornete de inghetata italiana, cea mai buna din lume!

In rest  de acolo, tot cu trenul catre  Bergamo. Acolo,  din gara am luat autobuzul pana sus, in orasul vechi si dupa ce am petrecut acolo o dimineata de poveste, pierzandu-ne pe stradutele intortocheate, intre multitudinea de castele, palate, biserici , capele  sau muzee, fiecare cu povestea lui,  dupa aceea ne-am deplasat la aeroport tot cu autobuzul.

Germania mi-a  ocupat si ea un mare numar de zile in anul care a trecut, osciland ca o balanta ce sunt intre sud si nord. Sa incepem cu sudul, cu regiunea Allgau, din frumoasa Bavaria. Este unul din locurile in care mi-ar place sa-mi traiesc restul vietii. Aici sau in Peninsula Halkidiki (Grecia). Imi plac crestele Alpilor de aici, verdele pajistilor, aerul pur si mai ales obiceiurile locuitorilor  simple si sanatoase. M-am bucurat ca am prins din nou cateva evenimente, cum ar fi:  Fasnacht-ul, Viescheidu-ul si diferite petreceri de vara in Sonthofen, Bad Hindelang, Hinterstein sau Vorderhindelang. Ba chiar am luat parte si la o nunta traditionala bavareza.

Vacanta de Paste ne-am petrecut-o in Grecia, in luna aprilie, in peninsula Halkidiki, pe bratul Sithonia, in satul Toroni, la Marea Egee. Atata liniste, pace si relaxare nu am avut parte in nici o vacanta pana atunci. Poate va veti mira, ce cautam noi doi primavara la mare?Sa stiti ca fiecare anotimp are farmecul lui la mare! Vremea a fost frumoasa, la amiaza se putea face plaja, dar diminetile si serile erau un pic mai racoroase. Natura in aprilie  era trezita la viata, era plin de flori de toate culorile.Totul era proaspat acum, inainte ca soarele putenic de vara sa parjoleasca tot ce e verde! Plus bonus – 7 apusuri magnifice! Asadar, a fost o incantare pentru ochi si suflet si m-am tot jucat cu aparatul de fotografiat. Chiar erau  multi turisti si in aceasta perioada, pentru ca se apropia Pastele si era vacanta, iar preturile erau accesibile.

Am fost la Toroni cu masina, astfel avand posibilitatea de a ne deplasa si pe bratul Athos, atat cat este posibil si pentru femei, adica pana la Ouranopolis. Si nu, nu a fost nici pentru prima oara si nici a doua oara cand ajungeam aici. Dar ….daca ne place?Am avut parte de o cazare de exceptie in Toroni  si de un regim de masa cu demipensiune extraordinar.Recomand cu incredere Hotelul Blue Sea Toroni!In aprilie, pe sosea era o adevarata incantare sa conduci, nefiind aglomerat ca in sezonul plin, incat poti admira si de volan frumusetile naturii primavara.

Inceputul lunii iunie a fost pentru noi o mare surpriza, pentru ca aveam sa ajungem pentru prima oara la Oceanul Atlantic, intr-o frumoasa escapada in 2 dintre insulele Canare: Lanzarote si Fuerteventura. Insulele Canare, chiar daca sunt sub coroana Spaniei, sunt autonome. Nici macar ora nu este ca in Spania, avand o relatie ’’ la distanta’’ cu tara mama, find situate in Oceanul Atlantic, la 1000 km de tarmul Spaniei si la doar  100 km de coasta Africii. De aceea clima nu este oceanica, asemanandu-se foarte mult cu cea din Africa. Ei sunt cu doua ore in urma nostra si cu o ora in urma Spaniei.Deci au ora ca in Anglia!

De ce in Insulele Canare?….In primul rand, de dragul aventurii pe alt meridian. Apoi, am  trait bucuria de-a vedea pentru intaia oara Oceanul Atlantic! Doua insule, 2 masini, 4 hoteluri, un ferry-boat, 2 autobuze, 2 taxi-uri, o camila  si 2 avioane. 9 zile de vacanta reusita, o vacanta activa, organizata de noi doi, de la cel mai mic detaliu . A fost un zbor mai lung, de aproximativ 5 ore, dar direct : Budapesta – Lanzarote. Si Fuerteventura-Budapesta, cam tot la fel. Abia asteptam sa descoperim peisajele selenare, plajele cu nisip alb sau negru,  renumitele dune de nisip, sa mancam gratare facute direct pe vulcanii care inca mai mocnesc si astazi si sa ne plimbam cu dromaderul.

Dar bucuria cea mai mare a fost sa ajung pe vulcanul Timanfaya si sa parcurg Ruta vulcanica cu autocarul, din Parque Nacional de Timanfaya.Parcul National, din insula Lanzarote, Montañas del Fuego (Muntii de Foc) , au luat nastere intre 1730 si 1736 cand mai multi de 100 de vulcani pe aria de  150 km patrati, au erupt si au devastat aceasta parte a insulei, in care erau si cateva sate. Ultimile eruptii au avut loc in anul 1824, si din cauza  lipsei de precipitatii  zona are aspectul original de dupa eruptii.

In Fuerteventura  marea surpriza a fost Parcul National Dunas! Este inedit….sa vezi acest parc cu munti nesfarsiti de nisip auriu,   adus de vant din Africa, din Sahara si  depus aici, formand  movile imense,  pana la cer, langa malul marii, iar soseaua trece serpuind chiar printre ele. N-am sa pot uita prea curand cum a venit refluxul, care ne-a luat pe nepregatite! Este una dintre marile minuni ale naturii!Exact ca o vraja!Faci baie in ocean si intr-un minut a disparut apa si esti pe uscat!Si te minunezi ca un copil cate lucruri ascundea fundul oceanului si nu stiai!Iar celor care aleg ca destinatie de vacanta insula Fuerteventura, le recomand cu mult drag plajele din sud, care le vor intrece asteptarile!Dar trebuie stiut ca in sud insula e plina de turisti germani, iar in Nord, in zona Corralejo de nordici. Mai multe detalii despre vacanta noastra in insulele Canare si alte fotografii puteti vedea in articolul intitulat Insulele Canare – o destinatie pentru tot anul.

 

In iulie, mai spre sfarsit, pentru ca aveam din nou o saptamana libera si eu si sotul, ne gandeam sa ne-o petrecem acasa, eventual sa dam cate-o fuga la vreun strand renumit din Ungaria, sa ne racorim de caldurile verii. Dar…n-a fost asa, pentru ca am picat din nou in ispita, intrand in joaca pe site-ul unei companii de zbor low- cost, cu plecari din Timisoara si am gasit bilete acceptabile catre Bologna. Rapid am si intocmit planul de vacanta, am rezervat cazarile pe Booking.com, unde rezerv de obicei, (chiar daca uneori mai vin si nemultumita) si a iesit peste asteptari in final. Prima si ultima  zi ne-am petrecut-o in Bologna, cu cazarea la Executive Suite Hotel, refugiindu-ne la amiaza pe sub zecile de porticuri.

Urmatoarele  zile la mare au fost in statiunea Rimini,  la Hotel Villa Livia, unde ne-am bucurat de plaja si baie in apa calda a Marii Adriatice, dar si de-o piscina grozava, amenajata deasupra hotelului, de unde priveam marea.

De acolo ne-am deplasat cu trenul la Ravenna, un oras muzeu si  tare as fi regretat daca nu l-as as fi vizitat, pentru  ca multe  sunt incluse in patrimoniu mondial Unesco.

Din tren, am coborat la Cessenatico sau am sarit…ma rog. A fost marea surpriza a vacantei,  pentru ca…ne-a furat pur si simplu peisajul, calea ferata trecand  chiar peste Muzeul de Marina cu corabii cu panze, expuse  chiar afara, pe canalul care dadea in Marea Adriatica si alcatuia o imagine din aceea care te face sa te intrebi daca e vis sau realitate! Dupa ce ne-am plimbat pe ambele parti ale canalului, admirand toata flota italiana din secolele care s-au scurs, revenind cu capul in zilele noastre , ne-am gandit ca ne-ar prinde bine o baie in mare si-aici. Mai intai ne-a iesit in cale o terasa imbietoare si ne-am mai odihnit un pic si am luat cate un cappucinno, apoi am mers sa vedeam si plaja din Cessenatico si sa incercam marea  si chiar mi-a placut statiunea si visez la un sejur, candva, acolo, la Marea Adriatica!Din cauza caldurii, nici foame nu ne era!  Dar eu  in aceasta vacanta  am batut recordul la inghetata, ajungand la nr 23 !

...Sa continuam!

Pentru ca in octombrie este ziua mea de nastere si aniversarea casatoriei la cateva zile dupa, in fiecare an obisnuim sa sarbatorim cele doua evenimente plecand undeva. De data aceasta ne doream sa ajungem intr-o tara noua, pe care inca n-o vizitasem. Ne gandeam la insula Madeira, din Portugalia, dar biletele de avion erau prea scumpe in acea perioada. Si tot facand diferite simulari pe site-ul Ryanair, am ajuns la aceasta varianta. Adica nu in insula Madeira, tot intr-o insula portugheza, in cea mai indepartata insula din Europa, in arhipelagul Azore, in insula Sao Miguel. A iesit pana la urma un fel de circuit cu avionul,  o combinatie de zbor tare faina si ieftina, adica cu 136 de e de persoana dus-intors, toate cele 6 zboruri cu Ryanair. Adunate ar fi fost 7 – 8 ore de zbor pe sens.

Cu rucsacul in spate si entuziasmul la cote maxime, am pornit  din Timisoara catre Bergamo, urmand ca acolo sa facem pauza de-o zi. Mii de multumiri lui Dana si Gelu, prietenii nostri din Italia, care ne-au asteptat la aeroport, obligandu-ne sa ne anulam cazarea de tranzit din Bergamo, ne-au oferit cazare si masa si ne-au si plimbat cu masina pana la poalele Alpilor Italieni, unde ne-am bucurat sa petrecem o dupa amiaza deosebita impreuna in natura, la aer curat, pe  Val Vertova. In final, ajunsesem pentru a 3 a oara in Italia anul acesta!

Dimineata devreme aveam zborul din Bergamo catre Lisabona. De la aeroport, in cateva minute cu taxi-ul am ajuns la cazare,  in centru vechi al orasului, loc bun pentru a bate la pas orasul, a-l descoperi si a-i putea simti pulsul. Caldura mare in Lisabona! In cele 2 zile cat am ramas aici am reusit, nici mie nu-mi vine a crede, de a ajunge in  punctele de atractie pe care le doream. Turnul Belem, Monumentul Descoperirilor, Manastirea Jeronimilor, Podul 25 aprilie si copia Statuii lui Hristos de la Rio, peste Raul Tago, Castelul Sf.George, Piata Comertului, Liftul Sfanta Justa, plus cartierele sale traditionale Bairo Alta, Baixa/Chiado si  Alfama. Si nu m-am plimbat cu tranvaiul 28, pentru ca as fi perdut prea mult timp sa stau la rand. M-a cam dezamagit mancarea si pavajul vechi al trotuarelor care era foarte alunecos, incat mergeam mai mult cu capu-n jos, de teama ca nu mai ajung intreaga in insulele Azore, daca alunec si-mi rup ceva!

De fapt, in Lisabona am avut parte de vreo trei ori de senzatii tari! Oprindu-ne la o cafea la o terasa, unde era si internet wireles, primesc un mesaj de la o buna prietena, care de cate ori plec in calatorii e cu ochii pe noi. Un mesaj  in care ma  informa ca pe Mediafax scrie ca Uraganul Ophelia va lovi sudul insulelor Azore la sfarsitul week-end-ului, iar viteza vantului va fi foarte mare, cam 170 km/h. In articol vad si harta arhipelagului, iar cele doua insule in care venea uraganul erau Sfanta Maria si Sao Miguel, insula in care urma sa ne petrecem restul vacantei. Cand esti in vacanta si primesti asemenea vesti…ramai fara cuvinte. Parca si creierul se blocheaza pe moment si tot nu-ti vine a crede. Si …ne-am  hotarat sa ne continuam calatoria, doar nu ne-am fi intors din drum, pentru ca nu e genul nostru. Ne-am zis ca vom face si noi ce vor face bastinasii. Oricum eu mereu in subconstient visam sa mi se intample si mie in vacante ceva deosebit, situatii limita, etc. Uite ca acum venise vremea  sa mi se implineasca dorinta.

La plecare aveam seara tarziu avionul catre capitala insulei- Ponta Delgada si ne-am gandit sa mergem cu aerobusul si ne-am interesat orarul si cam cat face pana la aeroport si ne-am dus in statie. Dupa vreo ora de asteptari observam ca e cam liniste si  traficul in acea zona centrala e oprit. Cum putini vorbesc acolo limba engleza, cu greu am inteles  ce spunea in limba portugheza vanzatoarea  de la chioscul de ziare . Adica  Politia de circulatie  face greva si  nu mai va circula nici un mijloc de transport catre aeroport! Wooow!Ce palpitant! Sa vedem cum iesim si din aceasta situatie, iar dupa aceea…sa dam piept cu uraganul! De data aceasta ne-am bucurat ca nu avem troler si ca suntem doar cu rucsacele, pentru ca ne deplasam mai usor si am mers pe jos , ocolind zona centrala unde nu se circula, ajungand intr-o statie de taxi, unde toate masinile stateau incolonate si cu greu am gasit unul mai curajos sa se aventureze sa ne duca la aeroport, pentru ca nu vroaiau sa-si ia angajamentul si sa nu poata sa ne duca la timp, din cauza traficului ingreunat in tot orasul. De aceea, din nou sfatuiesc pe toti cei care citesc articolul sa plece mai din timp la aeroport cand au un zbor programat, pentru ca e mai usoar sa astepti decat sa treci prin situatii limita.

Ajunsi cu bine si la timp la aeroport, ne luam la revedere de la capitala Portugaliei si abia asteptam sa ajungem in mijlocul Oceanului Atlantic, sa descoperim acel punct micut pe care abia il vedeam pe harta – insulele Azore, situate la o treime de drum fata de Europa si la 2 treimi aproape de America. Dupa un zbor de vreo 3 ore in care am dormit, la miezul noptii, fix cand incepea ziua mea de nastere , am ajuns in Ponta Delgada.

Prima cazare, datorita orei tarzii am avut-o foarte aproape de aeroport, iar a doua zi ne-am ridicat masina inchiriata cu care ne-am deplasat pe insula in cele 5 zile cat am stat acolo. Urmatoarea cazare, era fix la malul oceanului, incat daca Uraganul Ophelia vroia sa ne viziteze, ne gasea usor la Santa Barbara Lodge, unde am ramas doua nopti.  Ca sa evitam vremea capricioasa, ne-am pregatit cu provizii de la piata agro-alimentare din capitala, cu produse naturale   si sanatoase si tot ce puteam face era sa asteptam. Si sa ne rugam! Despre noaptea de week-end in care toate posturile portugheze de televiziune trimiteau informatii si atentionari despre uragan si despre zgomotul pe care acesta l-a facut in acea noapte….va voi povesti intr-un articol separat, cand voi gasi timpul neceasr sa-l scriu. A doua zi dupa amiaza …Ophelia a plecat catre Marea Britanie, ramanand doar amintirea ei!

Pentru ca la rezervarea cazarilor nu ne-am putut hotara pe  care din cele doua hoteluri de la malul oceanului sa alegem, am ales cate doua nopti pentru fiecare, dupa uragan mutandu-ne la Hotel Whales Bay. Scapati de pericolul uraganului, ne-am concentrat foarte mai mult pe ceea ce urma  sa vizitam in restul zilelor si am fost foarte incantati ca vremea s-a imbunatatit si cu masina ne-a fost foarte usor sa ajungem unde ne-am dorit, pe soselele foarte bune, strajuite de hortensii albastre sau de crini roz. Insula este chiar un mic paradis, inca ascuns turismului in  masa, din cauza distantei mari fara de tarmul continentului Europa si fata de America.

Caldeira de Sete Cidades,  este denumirea unui crater de vulcan care are un perimetru de 12 km si este unul din punctele de atractie cele mai importante din insula Sao Miguel. Aici se pot face drumeţii de la cea mai simplă pe care am făcut-o noi, mergand  pe coama vulcanului,  craterul fiind demult timp  o vale, format de o altă erupţie, unde este situat şi satul cu acelasi nume. Ajungand  sus de tot  am admirat  craterele imense şi lacurile vulcanice pe cărări de munte, Lacul verde si Lacul Albastru. Am inatlnit o multime de turisti, chiar veniti si din Australia. In alta zi  am vizitat unicele plantatii de ceai din Europa- la Gorreana,  si singurul loc unde se cultiva ananasul de pe continent. Bineinteles nu puteam rata sa  ajungem la gheizere, in Furnas, acolo unde se prepara  preparatul traditional  Gozito,  un fel de tocana cu carne, in niste gropi sapate in pamant, pe post de cuptor, unde cu ajutorul temperaturii ridicate de la vulcan , restaurantele prepara aceasta mancare traditionala, o aduc aici in vase speciale, iar dupa cateva ore  vin, dezgropa  vasul si o servesc clientilor. Am oprit sa admiram panorama de la multitudinea de miraduro, frumos amenajate langa  sosea, unele adevarate gradini botanice, din care nu-ti venea sa mai pleci!

Pentru ca vremea este extrem de schimbatoare in Azore, in masina eram dotati cu obiecte de imbracaminte pentru orice vreme. Acest lucru acolo pare firesc si ne-am obisnuit din prima zi.

In Azore m-am simtit altfel ! Faptul ca te afli pe-o insula inconjurata de apele oceanului, atat de departe de continent, printre oameni care s-au nascut, au trait si imbatranesc acolo,  pescuind sau muncind pamantul, crescand vaci, traind sanatos, fara poluare, fara rautate, calm, simplu, in siguranta, fara stres, in liniste si pace ….te incearca un sentiment de admiratie sincera   si  pentru o clipa…  te intrebi daca ti-ar place sa le urmezi exemplul! De aici pana in America faci 5 ore cu avionul, iar pana in Europa doar 3!A fost pentru noi punctul cel mai vestic in care am ajuns pana acum!

Dar sejurul se apropia de sfarsit in insula Sao Miguel, dar vacanta continua. Dupa ce am predat masina  inchiriata la aeroport la Autoatlantis, am ales sa facem escala in Porto, al doilea oras ca marime din Portugalia. Oras care ne-a surprins din multe puncte de vedere si din acest motiv ne-a placut mai mult si capitala. Propunem mutarea capitalei de la Lisabona la Porto! Si nu, nu pentru renumitul vin de Porto.Z Pe acesta aveam sa-l degust abia a doua zi, cand deja trasesem concluzia! E greu sa vorbesti despre Porto in doar cateva randuri, dar poate ma vor ajuta fotografiile.

Dupa cele doua zile ce le aveam rezervate pentru acest oras, seara am zburat din nou spre Bergamo, ajungand la miezul noptii si de data aceasta am ramas in aeroport pana la 5  dimineata, cand am facut chekin-ul pentru zborul catre Timisoara! Dar gandul meu si acum mai rataceste  pe cararile din Azore, atat ziua cat si noaptea in visele mele.

Sfarsitul lunii noiembrie mi-a mai implinit un vis, acela de a vizita Gietthorn, satul traditional asemanator Venetiei, situat nu departe de granita de est a Olandei cu Germania.M-am bucurat nespus ca am putut ajunge acolo cu familia mea in formatie completa, lucru deosebit de rar!

1 Decembrie, Ziua Romaniei ne-a prins in Bremerhaven, la Marea Nordului, de fapt este cel mai nordic punct in care am ajuns pana acum.

In luna decembrie  am reusit sa vizitam alte cateva zone faine din Saxonia Inferioara( Nidersachsen).O zona pitoreasca, cu eoline, paduri nesfarsite, campii galbene cu rapita inflorita si  si oameni plini de umor!Fiind perioada Adventului, am avut bucuria de a merge la 5 Targuri de Craciun din zona, despre care v-am  povestit cate ceva   in acest articol .

Recitind articolul,  realizez ca pentru cine nu ma cunoaste, anul 2017 poate parea o calatorie nesfarsita, cu motorul pornit, cu rucsacul in spate sau bagajul in mana, cu harta, notitele  si GPS-UL in  buzunar, urcand si coborand din avioane, alergand dupa taxi, dupa trenuri, vapoare, autobuze, funiculare, camile. etc. Dar nu, nu este asa. Intre aceste escapade am lucrat din greu, facand recuperari ca sa putem pleca si renuntand la alte placeri , alegand sa cheltuim banii pe cele necesare in calatoriile noastre!Pentru ca ’’Scopul, scuza mijloacele’’!

Ce-mi doresc in 2018 pentru mine? Sau pentru blogul meu?  Mi- as dori sa ma mai linistesc un pic, in sensul de a alege si o vacanta  mai lejera, de relaxare, in genul cum a fost cea din aprilie, din Toroni, fara nici un program, in care sa nu ma uit la ceas, la GPS, sa ma intreb ce zi a sapatamanii suntem  si sa ma bucur de acele lucruri marunte care-ti fac viata mai frumoasa. Si nu am renuntat la visul de-a vizita candva Madeira si nici Islanda toamna tarziu, cand se poate observa aurora boreala. Mai ales ca acum este zbor direct Budapesta- Reykjavík.

Pentru cine nu a citit celelalte articole aniversare, las mai jos titlurile, sub forma de link, care va vor directiona acolo:

1 An de Vacanţă Reuşită 

Vacanţă Reuşită la ceas aniversar

3 Ani de Vacanţă Reuşită 

4 Ani de Vacanţă Reuşită – articol aniversar

Va multumesc celor ce-mi cititi articolele pe blog,  sau postarile scurte din vacante de pe Facebook! Incerc sa va raspund in cel mai scurt timp posibil la intrebarile de la comentarii sau din mesaje si va ajut cu mare drag cu sfaturi necesare in vacantele voastre!

Cu mult drag,

Georgiana & Vacanţă Reuşită