Localizare
Prima oara am aflat de existenta acestui monument de la o stire difuzata la televizor, care mi-a trezit interesul. In primul rand m-a impresionat pentru ca este colosal si are un stil constructiv aparte. Si ma miram ca exista asa ceva in Romania si cum de nu aflasem pana atunci!Dupa aceea am cautat pe internet, mai exact locatia pe harta si am constat ca am trecut de zeci de ori pe soseaua care merge de la Sibiu la Brasov, iar de la intersectie, dupa Porumbacu, viram la stanga si pana in satul Carta nu sunt decat 2-3 km. Deci, undeva la poalele Munților Făgăraș, lângă apele Oltului, Arpașului și Cârțișoarei, nu departe de capatul nordic al Transfagarasanului, la 45 de km de Sibiu, in urma cu aproximativ 800 de ani s-a ridicat aceasta abatie cisterciana.
Pe langa faptul ca acest ansamblu de constructii arata grandios, la televiziune mi-a mai atras atentia inca un fapt, mai exact ne informa ca in capela in care astazi se tin slujbele Bisericii Evanghelice din localitate, uneori se intampla niste lucruri greu de explicat. Era ceva legat de niste scaune care se misca singure in interiorul bisericii!Ei, bine, nu asta m-a facut sa imi doresc cu nerabdare sa ajung acolo, ci faptul de a vedea intreg ansamblul de cladiri, sau ceea ce a mai ramas astazi din el, tinand cont de vechimea acestuia.
Stop la Carta
In primavara, cand am facut un mic circuit cu masina, mi-am dorit mult sa ajungem si la Carta. Am inceput cu vizitarea Sarmizegetusei, a Manastirii Prislop, a Bisericii de piatra din Densus, Carta, a Cetatii medievale Rasnov, Pestera Valea Cetatii, Cheile Rasnoavei, un pic pe litoralul romanesc si apoi in Bulgaria la Albena, Cap Kaliakra si la Balcik. Marturisesc faptul ca dintre toate aceste locuri, acesta ma fascina cel mai mult si am avut ceva emotii pana am ajuns, in sensul ca venea inserarea si ma temeam ca nu reusim sa mai vedem nimic si trebuia sa ne continuam drumul la Rasnov in seara aceea, pentru ca acolo aveam cazarea. Parca niciodata numarul km de pe bornele de pe sosea nu scadea mai incet ca acum! Si, in final, am avut putin noroc. Mai exact am ajuns cam cu 10 minute de a se insera in Carta. La Cartisoara, localitate aflata nu departe de Carta, adica fix in partea opusa soselei fusesem de 2 ori sa vedem Casa Memoriala a lui Badea Cartan si ce-a mai ramas din opincile cu care s-a dus pe jos la Roma sa vada cu ochii lui monumentul inchinat stramosilor nostri.
In minunatul taram transilvanean, in Tara Fagarasului, iata-ne ajunsi in Carta la ceasul asfintitului!Am gasit rapid indicatorul care ne-a indrumat exact pana la abatia cisterciana, fiind asezata undeva pe dreapta soselei, pe un colt de strada si fiind incercuita de un gard. Ne-am temut, din cauza orei avansate ca poarta va fi incuiata, dar am avut noroc, era descuiata si bineinteles ca la acea ora de seara doar noi eram singurii vizitatori. Si daaa,in sfarsit, i-am zarit silueta ! La ceas de seara aceasta constructie impresionanta pe care o aveam in minte de ceva timp arata si mai spectaculos! Din pacate fotografiile nu au iesit prea grozav, dar ma bucur ca le am si asa.
Despre ordinul cistercian
Fecioarei Maria era protectoarea acestui ordin misterios care mai are si un nume greu de pronuntat! Ordinul cistercian, este o ramura a catolicismului si a apărut în jurul anului 1100, în Franţa, când un grup de călugări catolici au pus bazele unui nou ordin cu severe reguli monahale, plin de îngrădiri, bazat pe castitate, sărăcie şi ascultare. Prima mănăstire au construit-o în mlaştina de la Citeaux. Zonele alese de călugări pentru a ridica mănăstiri erau numai locuri mlăştinoase şi neprietenoase, în mijlocul pustietății. Si in intreaga Europa, de la vest la est, din Portugalia, pana in Romania, la Carta,au ridicat aproximativ 1400 de abatii cisterciene. Regimul lor alimentar era unul strict: nu aveau voie sa mănânce carne, uneori vin şi se hrăneau în mare parte cu brânză, legume şi peşte. Erau oameni foarte harnici si priceputi, munceau si se rugau, dormeau foarte putin, de obicei in camere neincalzite, pe paie si ducand o viata spartana, nu prea reuseau sa atinga varsta de 40 de ani.
Cateva date despre importanta istoria acestui loc
Ansambul mănăstirii se află în stare de ruină, doar o capelă fiind folosită până în prezent de comunitatea evanghelică săsească . E si firesc, dupa mai mult de 8 secole! Astazi este unul dintre cele mai importante monumente arhitectonice din România. Si cea mai estica asezare a ordinului cistercian. Din pacate in Romania a mai existat inca o abatie a acestui ordin si erau afiliate, la noi in judetul Timis, in localiatea Igris, abatia-mama, care din pacate a fost distrusa complet.
Constructia abatiei a inceput in anul 1202 , in stil romanic. A fost ridicata de doar 12 calugari. Se presupune ca din lemn, apoi mai tarziu s-a construit capela din piatra, apoi o biserica in toata regula, cum nu se mai vazuse prin acele locuri, care a fost distrusa in timpul invaziei mongole si refacuta mai tarziu in stil gotic timpuriu.Mesterii pietrari trimisi de reprezentantii ordinului cistercian in Transilvania, au pus amprenta asupra stilului mai multor monumente contemporane din aceea in aceasta zona, in special a bisericilor fortificate . După jumătatea secolului al XIII-lea, pe malul drept al Oltului, mănăstirea cisterciană a fondat așezarea Cârța (in limba germana- Kerz), populata cu sasi si cunoscută și sub vechea denumire de Cârța Săsească. In acel timp abatia Carta controla 10 sate invecinate!
Intre timp manastirea a fost distrusa in repetate randuri in perioada turcilor. La cererea satenilor, prin anul 1474 abaţia a fost desfiinţată de Matei Corvin, iar bunurile sale fiind trecute în proprietatea Sibiului, din cauza ca ei au ajuns la concluzia ca din acest acest motiv satul era atacat de turci atat de des. Dupa 1550, cand saşii au trecut la protestantism, ceea ce a rămas din vechea mănăstire a devenit Biserică evanghelică. Abatia de la Carta a deținut un rol major atât în istoria politică, economică și culturală a Transilvaniei medievale. Acest edificiu se aseamana foarte mult cu alte doua, aflate in patrimoiu Unesco, cu Mănăstirea Walkenried, din Saxonia Inferioară și cu Mănăstirea Pannonhalma din Ungaria.
Inainte vazusem cateva filmulete cu acest loc de pe internet, pe youtube si abia asteptam sa vad ziduri le inalte si groase din piatra , care se terminau sus in forma de triunghi si aveau o gaura in zid, prin care se vede clar cerul, provenita probabil din lipsa unei ferestre tipice constructiilor cisterciene. Biserica era in forma de cruce, iar in curte este un mic cimitir in care sunt ingropati cativa soldati germani, cazuti in 1916. Alaturi este casa parohiala, care dateaza de 800 de ani, fiind cea mai veche constructie din Transilvania, care a fost locuita permanent. Si turnul clopotnita are istoria lui, datand din secolul al XV lea, fiind folosit si ca turn de observatie in timpuri de restriste. Ne-am plimbat cateva minute pe aleile amenajate, incercand sa surprindem acest edificiu grandios din mai multe unghiuri. Dar tot cu teama ca este tarziu si poate se incuie poarta si vom ramane acolo, petrecand o noapte altfel…printre ruine. Subiect deosebit pentru articol, cu sare si piper!!! Monumentul in sine necesita pentru vizitare mai mult timp si rabdare, decat am avut noi in acel moment, dar cu prima ocazie cand ne vom afla in zona, vom reveni, pentru ca merita, nu doar pentru ca exista!
De retinut
Astazi n-au mai ramas decat cateva ziduri ale fortificatiilor ce inconjurau biserica, turnul clopotnitei si biserica propriu-zisa. Totul pare foarte bine intretinut, iarba taiata, flori din belsug, panouri informative despre importanta istorica si nr de telefon , cat si adresa unde se poate merge cand este inchis si daca doriti sa vizitati. Toate aceste informatii in limba romana, germana si engleza. Pretul unui bilet este de doar 5 lei pentru adulti, iar cheia este undeva,in apropiere, la parohie.
Aer mistic? Un colt de lume ce ascunde multe secrete? Un loc bantuit de fantome ? Eu nu am simtit nici o teama si nu am avut impresia ca cineva te urmareste sau ceva asemanator. Dar pot spune cu siguranta ca este cea mai spectaculoasa ruina pe care am vazut-o in Romania!
