A doua zi cum am ajuns in Cipru , imediat dupa micul dejun , fiind zi de duminica, ne-am hotarat facem o zi de pauza cu plaja si sa megem in capitala! Nicosia sau Lefkosia , cum mai este denuminta , se afla in centrul insulei , cam la vreo 50 de km de Larnaka, orasul port unde aveam noi cazarea.Este printre cele mai vechi orase din lume si este capitala Ciprului inca din secolul al XII lea.Ea este singura capitala din lume care este divizata printr-o linie de demarcare ‘’Linia Verde’’, care din anul 1974 imparte orasul in Nicosia de Sud, ocupata de Grecia si Nicosia de Nord, care apartine Republicii Turce .Linia Verde este o zona demilitarizata, mentinuta de ONU.
Asta ca o mica introducere, pentru ca nu intentionez sa va tin o lectie politica , ci doar sa incerc sa va introduc un pic in acea atmosfera.Din Larnaka pana in Nicosia am mers cu maxi-taxi , care a fost solicitat telefonic de receptionera noastra si ne-a costat 10 euro de persoana dus-intors.
Drumul a fost placut , in general peisaj arid, dar era o adevarata placere sa circuli pe sosele lor , chiar daca se merge pe partea stanga.Orasul Nicosia era pustiu la acea ora matinala, mai ales ca era duminica si acest lucru ,pe langa faptul ca era un oras cu o poveste trista, imi creea o stare ciudata. Un fel de amestec de sentimente de nesiguranta si curiozitate, la care se mai adauga si sentimentul pe care-l ai in orice loc nou in prima faza, acela care-ti da impresia ca nu stii in ce parte sa te indrepti. Privesc in ochii sotului si… citesc cam acelasi lucru, cu toate ca din gura spunea cu totul altceva!
Soferul ne-a lasat undeva pe Cipru, Nicosia de Sud, Nicosia de Nordbulevardul Arhiepiscopului Makarios, strada ce poarta numele primului presedinte al Ciprului independent. Ne-a indicat, apoi, pe unde putem sa ajungem in Centrul Istoric al orasului.Apoi ne-a dat numarul de telefon pentru orice eventualitate si la ora 5 a spus ca este ultima cursa in ziua respectiva si ne-a aratat locul unde sa-l asteptam, cam tot unde ne-a lasat, doar ca pe partea cealalta a sensului de mers.
Bineinteles ca prin gand mi-au trecut fel de fel de scenarii ,mai ales ca achitasem biletul dus-intors, iar mutra bronzata a soferului cipriot nu-mi inspira prea multa incredere.Cel mai rau scenariu era acela in care soferul era neserios si nu se tinea de cuvant, iar noi in cazul in care nu mai gaseam in ziua respectiva un alt mijloc de transport , sa fim nevoiti sa ne cautam cazare in Nicosia pentru o noapte.Bani aveam, problema era in care Nicosia? Cea de Sud sau cea de Nord???
Cum am pus piciorul in Nicosia, adica… aflandu-ne in fata faptului implinit, am prins curaj si ne-am indreptat catre Centrul Istoric al orasului, traversand cateva strazi , cu ochii atintiti prin vitrinele elegante ale magazinelor.Eram in Nicosia de Sud !Am ajuns destul de repede la Zidurile venetiene , inalte de vreo 5 metri, care inconjurau Orasul Vechi, avand 8 bastioane si 3 porti : Famagusta, Paphos si Kirinei. Dupa 1974 cand a avut loc invazia turca, partea Nordica a insulei, adica 37% din teritoriul Ciprului a fost ocupata de turci ,dar nici pana astazi ea nu este recunoscuta decat de catre turci.
Nicosia a intrat sub ocupatie venetiana in anul 1489, iar in 1571, intra sub ocupatia turca.Zidurile venetiene au fost construite in secolul al XVI lea , cu scopul de a proteja orasul impotriva invadatorilor.Inainte de dobandirea independentei, Nicosia a fost scena mai multor violente extreme.Eram copil, dar si acum imi mai rasuna in minte stirile de la radio in care se anunta acest lucru.Poate de atunci cuvantul ‘’Nicosia’’ pentru mine nu poate suna niciodata la fel de frumos ca alte orase europene: Venetia, Marsilia, Budapesta , Paris , Londra, Bucuresti!
Pe locul unde se aflau candva santurile de aparare ale cetatii ,astazi se afla Parcul Muncipal.De la Zidurile Venetiene incepe Piata Eleftheria. Daca vrei sa simti pulsul vietii locale, aici este locul cel mai potrivit.In Cipru se vorbeste limba greaca, dar mai toti stiu si engleza.Aici, in Piata Eleftheria , se vorbea foarte mult romaneste!
Exista o comunitate foarte mare de romani in Cipru.Am vazut nu departe de aceasta piata , undeva spre stanga , un magazin alimentar cu produse romanesti si preturi…cipriote! Multi romani au emigrat aici, cautand un loc de munca mai bine platit, acest lucru il stiam si mi s-a confirmat de la aeroport, cand la imbarcare erau foarte multi conationali.Instinctul ma ajuta sa deosebesc o persoana care calatoreste sau nu cu avionul in scop turistic!Am vazut foarte multi romani si dupa amiaza , la plimbare, multi si-au intemeiat familii aici, erau si cu bebelusi in carucior.Ca sa recunosti in Cipru un roman sau o romanca , nu este o treaba grea : te uiti pe strada si vezi cele mai frumoase chipuri .Cand te apropii … te convingi, pentru ca ii auzi vorbind romaneste!
Nu stiu daca acest lucru m-a linistit sau mi-a creeat alt sentiment mai putin placut!Majoritatea erau muncitori , aflati in ziua libera si se aflau aici ca sa se intalneasca cu alti prieteni si sa bea o bere, stand pe bancile din piata , iar cutiile goale de Timisoreana le aruncau pe jos.La fel si cojile de samanta si alte gunoaie!Concluzia…o puteti trage fiecare!Bineinteles ca nici unul pe care l-am intrebat cum pot ajunge la Muzeul Municipal nu a stiut sa ma indrume.In schimb m-au ajutat cu informatii despre Strada Ledra si Linia Verde, unde intentionam sa ajungem.
Strada Ledra si strada Onasagorou sunt cele mai importante strazi pietonale din Nicosia de Sud, care pornesc fix din Piata Eleftheria.Prima dintre ele este o strada unicat, pentru ca trece in doua tari : pana la Linia Verde este partea greceasca si apoi continua in partea turceasca.Am avut si noi, inca de acasa aceasta curiozitate de a ajunge acolo si dorinta ni s-a implinit, dar despre acest lucru va voi povesti data viitoare , ca sunt mai multe de spus.
Sa revenim la pulsul strazii.Tot vedeam inca de langa Zidurile Venetiene indicatoare catre Biroul de Informatie turistica.Nu am reusit sa-l gasim. Am facut rost de-o harta de la Taverna Xefoto, unde era o atmosfera traditionala si venea o aroma grozava de friptura de miel si de cafea greceasca.Cu harta ne-am orientat mai bine si nu ne-am lasat purtati doar la voia intamplarii.
Am reusit , in sfarsit , sa dau de Muzeul Municipal Leventis.Trebuie sa mergeti din piata pe Str. Onasagorou , iar undeva la dreapta sa va indreptati catre Str. Hippocrates.A fost o experienta interesanta, care m-a ajutat sa fac cunostinta cu istoria acestui popor , un prim pas in descoperirea orasului, dar si un mod placut de a ne ascunde la orele amiezii de cadura de afara.Intrarea este gratuita, dar exista o urna cu donatii.
Este primul muzeu de istorie din Cipru!Expozitia cuprinde mai multe galerii, incepand din antichitate, continuand cu colectiile bizantine , medievale , venetiene, otomane si cele din perioada britanica.Urmeaza apoi perioada de dupa anul 1960 si pana in zilele noastre , informatiile fiind prezentate in limba greaca si in engleza.Chiar mi-a placut!
Ne-am indreptat apoi catre Biserica Faneromeni.Steagul grecesc flutura in vant, amintindu-ne ca suntem in Sud!Este construita din anul 1872.Este o biserica frumoasa, care in interior adaposteste osemintele unor preoti ciprioti , omoarati de catre turci , in anul 1821, aflate intr-un frumos mausoleu din marmura.
La tot pasul intalnesti ateliere de confectinat incaltaminte din piele.Nicosia nu este un oras mare, dar este renumit pentru acest lucru, dar si pentru producerea de ceramica , textile, plastic , iar in apropierea orasului se afla si cateva mine de cupru.Numarul emigrantilor este colosal.Este greu duminica sa dai de-un cipriot,deoarece emigrantii aveau ziua lor libera si impanzeau strazile.
In primul rand fetele , foarte multe asiatice, la prima privire, cred ca 70 % din trecatori erau din Asia.Creole, cu ochi mici, par lung , imbracate simplu , in blugi.Cam uratele!Cred ca numarul mare si imaginea lor m-a marcat, pentru ca atunci cand inchid ochii si incerc sa ma gandesc la ziua aceea petrecuta in Nicosia , nu Linia Verde si cladirile ciuruite de gloante din zona frontierei imi vin in minte , ci ele! Am fost in Nicosia si chiar am avut impresia ca sunt in centrul Asiei!
Aici, in Orasul Vechi nu am intalnit atmosfera medievala pe stradutele inguste, ci doar atmosfera nostalgica din trecut.Chiar daca Mc ‘Donald’s –ul si alte magazine de firma incearca sa te trezeasca la realitate, pe mine nu m-au convins.Nicosia este pentru mine un oras sinistru, un oras trist , un oras plin de emigranti de toate culorile.Un oras care incearca sa uite o poveste trista, ca a intregii tari, de fapt.Asa l-am petrecut eu , intr- duminica de toamna frumoasa!
Se apropia ora 5 si trebuia sa ne indreptam catre statia de maxi-taxi. Masina noastra a sosit fix la ora anuntata, dar era un alt sofer si nu am avut nici un fel de problema, pentru ca lucrau la aceeasi firma.Dincolo de Zidurile Venetiene , orasul parea sa aiba un aer european.Noi atat am vizitat astazi : Orasul Vechi si …partea ‘’de dincolo’’.Dar despre asta, data viitoare.
3 comentarii